Supravieţuitorii satelor

Iarna grea şi pentru locuitorii din mediul rural, lipsiţi în aceste zile de unele dintre cele mai elementare nevoi. Cum se descurcă unii dintre ei, ne povestesc reporterii noştri, Corina Ziarista şi Brebenel Cultu, care astăzi au fost la faţa locului şi au stat de vorbă cu supravieţuitorii satelor.

I. Trei bărbaţi din comuna Laza, dupa ce s-au „internat” în beciul din gospodărie două zile şi trei nopţi, din pricina viscolului, s-au hotărât într-un final să îşi deconecteze perfuziile cu troscău în această dimineaţă, pentru mentenanţă (se înfundaseră cu drojdie). Pentru că nu au fumat de frica unei canistre crăpate şi plină cu benzină, luată cu ei pentru a fi siguri că nu le dau nevestele foc cât stau în comă, bărbaţii tânjeau după ţigări mai ceva ca fata mare după maritiş, dar nu aveau bani. Cu toate că erau mai amețiți decât o curcă chioară, şi-au amintit de o proaspătă vădană pensionară din sat, care, cu siguranţă, era întroienită şi nu putea ajunge la lemnele de foc.

Deşi nu ar fi renunţat la perfuzie nici măcar pentru o scenă cu Alina Plugaru, chemarea tutunului fu mult mai puternică! De îndata ajunşi în curtea bătrânei, au început să cureţe zăpada în ritmul melcului turbat, cu gândul la banii pe care aceasta îi ţinea dosiţi în buzunarul pestelcii, pe stilul vechi ,colhozo-ceapist. „Am lopătat ca trei boi timp de juma’ de oră pentru un pachet de țigări” ne povestește dezamăgit unul dintre ei, al cărui cap începuse să semene cu un macrou congelat. „Baba asta ceapistă e mai zgârcită decat FMI-ul, domnişoară! Mai aveam un pic şi leşinam de epuizare. Noroc că suntem antrenați”, ne-au declarat supravieţuitorii din comuna Laza. (Corina Ziarista)

 

II. La Olteneşti, Fănică s-a trezit de dimineaţă, uitându-se încruntat la vremea de afară: vânt şi nămeţi cât casa. “Tu-i manuscrisu mamii ei de vreme!”, şi-a spus el cu gândul la zilele calde în care nu era obligat să-şi petreacă tot timpul sub ochii şi în gura nevestii. Teoretic, era mulţumit: lemne avea, hrană aşijderea. Doar senzaţia că în ţeastă îi aterizase o escadrilă de avioane de vânătoare pe o herghelie de cai în galop nu îi dădea pace. Trase cu ochii la sticla de cinci litri de vin căpătată în ajun, goală ca creierul fică-sii, care fugise de acasă la 15 ani „ca să se mărite”. Ar fi fumat şi o ţigară, dar pachetul gol stătea mărturie a dezmăţului la care fusese principalul şi singurul actor ziua trecută. Dulapul cu haine, în care căută febril, printre prosoape şi chiloţi măcar cinci lei, ascunşi de femeie „pentru sare”, nu-i aduse nicio bucurie. Oftă adînc şi se uită în oglindă cu ochi de motan constipat. O idee strălucitoare, care îi aprinse un foc de artificii în creier, îi dădu o ciupitură de bucurie în ceafă. Numără în gând bătrânii din sat: vecina Anica avea pensie mare, îi trimiteau şi fetele din Italia bani, dar era zgărcită ca o zi de post şi mai mult de două urări de bine şi trei rugăciuni nu primea de la ea, nea Costică, băiat bun, era „luat” deja de nepotu-său, ţaţa Anica, femeie de treabă, da’ îi luau banii copii de la oraş. Rămânea mama Ileana şi mătuşa Ioana. O să se ducă întâi la mătuşa, „că doar suntem rude, ce dracu!”

Sub loviturile aspre ale vântului, Fănică plimba o lopată nostalgică prin zăpadă: „Tu-i mama ei de băutură! De maine mă las şi de băut şi de fumat!”  Curajul îi reveni la poarta mătuşii. Voiniceşte făcu pârtie până în faţa uşii… „Saru’ mâna mătuşă! Vezi că nu te lasă nepotu’ la greu?!”. Bău o cană cu vin, se duse la magazin, îi cumpără două pâini, trei portocale şi trase o răchie, refuză elegant a doua cană cu vin oferită de mătuşă şi plecă fericit cu o sticlă în braţe şi cu 20 de lei.

Acasă ajunse cu 5 lei pe care îi întinse fericit nevestei „Uite femeie, să nu zici că nu se descurcă Fănică…Ţi-am adus bani de sare.” (Brebenel Cultu)