Părăsită de copii, o bătrânică de 80 de ani are nevoie de ajutorul nostru

Așa se face că astăzi, însoțită de două prietene bune și de reprezentanții primăriei, echipați corespunzător și respectând distanțele legale, am ajuns undeva la margine de sat…. In pragul unei căsuțe ce altfel ar fi părut părăsită, bunica Maria încremenise în prag. Ne privea cu ochii în lacrimi și nu spunea nimic… Așistenta socială a fost singura care a înțeles frica bătrânei :”Bunica, nu-ți fie teamă! Am venit doar să te vedem și să îți aducem câte ceva….Nu te ducem la azil”

Abia când am început să scoatem din sacoșe fructe, alimente, paturi, lenjerii, prosoape și ceva hăinuțe, ochii bătrânei s-au luminat și pe chip i-a apărut un zâmbet. Aflăm că bunica Ileana a fost femeie vrednică în tinerețea ei, iar curățenia din casă și lucrurile lucrate cu migală în iernile lungi de iarnă, stau mărturie a celor spuse de cei care o cunosc…. Bărbatul i-a murit într-o iarnă îndepărtată, „odată cu Ceaușescu”, ne spune ea. Pe copii nu îi acuză că nu vin: fetele sunt departe, prin alte colțuri de țară, iar băiatul și nepoțîi, care locuiesc în sat, au refuzat să îi ofere bătrânei vreun ajutor: „Să-i vină fetele să o îngrijească, că ele i-au mâncat pensia!” . Contactate de așistenta socială, fetele bătrânei au refuzat și ele să își asume vreo responsabilitate.

Singurul sprijin al bătrânei este vecina sa, Mihaela, care îi aduce câte ceva de mâncare și o mai ajută la curățenie… Pentru că e curată bunica Ileana! Cearșafurile și fetele de pernă strălucesc, pe  o sipcă de lemn stau atârnate trei cămăși de noapte proaspăt spălate.

Doar că neputința bătrânei de a face față unor cheltuieli mai mari și lipsurile rânjesc din toate colțurile:  dulapul de bucătărie cade sub propria lui greutate, picioarele patului au cedat de mult, fiind înlocuite de niște cărămizi, sub hârtia colorată care tapetează perețîi descoperim crăpături prin care poți bagă o mâna cu ușurință, iar undeva, în mijlocul camerei, prin tavanul de scânduri se vede cerul…. În casa bătrânei nu există aragaz, frigider sau televizor, iar aparatul de radio care îi mai ținea de urat s-a stricat demult. Doar un ceas mare, pe un perete, ticăie numărând greutatea zilelor care trec.

„Plouă, ninge și bate vântul în casă bătrânei. A mai înghesuit, prin crăpăturile din pereți, ghemotoace de ziar, să oprească frigul. Iarna trecută a avut noroc că nu au fost temperaturi prea scăzute dar, cu siguranță, casa nu mai rezistă mult. Dacă am putea face rost de materiale măcar, am reuși să îi reparăm  cât de cât căsuța, cu ajutorul oamenilor din sat, a celor de la ajutorul social. O cameră nouă construită lângă casă veche, ar fi deja un vis”, ne spune Gabriela Grigoruta.

Ne e greu să îi promitem bătrânei că îi vom oferi condiții mai bune în care să își ducă zilele, pentru că știm că nu depinde numai de noi, ci și de voi, cei care cititi aceste rânduri și vor să ajute. O întrebăm pe bunica doar dacă ne mai primește și altădată și incuvinteaza din cap cu un zâmbet și cu o licărire de speranța…

Se cuvine să mulțumim  și celor care au aflat povestea bătrânei înainte de a o publica și ne-au oferit darurile pe care i le-am dus astăzi: Roxana Crăciun, Mihaela Chiriac, Gabriela Rusu, Ramona Maria Mocanu. Mulțumiri și celor  care au  donat primele sume de bani pentru reparații: Teodorei Panaite, Gabrielei Rusu si Cristinei Tache. MIHAELA ZĂRNESCU