Printează acest articol Printează acest articol

Sfântul Nicolae, moşul care nu se arată niciodată

În noaptea de 5 spre 6 decembrie se spune că Moş Nicolae vine la geamuri şi vede copiii care dorm şi sunt cuminţi, lăsându-le în ghete dulciuri şi alte daruri, însă tot el este acela care-i pedepseşte pe cei leneşi şi neascultători. Spre deosebire de Moş Crăciun, Moş Nicolae nu se arată niciodată. De altfel, povestea darurilor împărţite pe furiş în această noapte începe din vechime. Se spune că însuşi Sfântul Nicolae a ajutat trei sărmane fete din oraşul său, aducându-le dar de zestre, noaptea, fără a fi văzut. Casa în care trăiau cele trei surori era mai mult decât săracă. Tatăl lor plănuia să-şi vândă fetele, crezând că astfel se va chivernisi. Plânsetele şi rugăminţile fiicelor sale nu l-au înduplecat pe bătrânul cu suflet negru. Sfântul Nicolae a aflat despre nenorocirea ce se petrecea nu departe de locuinţa sa. Noaptea, pe furiş, el a aruncat o pungă plină cu galbeni în camera fetei celei mai mari. Astfel ea a reuşit să se mărite curând. La fel a făcut Moşul şi în următorii doi ani, iar sora cea mijlocie şi apoi cea mică au reuşit să se aşeze la casele lor. De atunci şi până în zilele noastre, în fiecare noapte a Sfântului Nicolae, cei dragi nouă, şi în special copiii, primesc daruri, de la Moşul care nu li se arată niciodată.

Cine este Moş Nicolae?

Sărbătoarea Sfântului Nicolae a generat un adevărat folclor, de la darurile de ”Moş Neculai” şi până la obiceiurile şi legendele diferenţiate de la stat la stat. Născut în cetatea Patara din ţinutul Lichiei, din Asia, Sf. Nicolae (în limba greacă ”biruitor de popor”) s-a dovedit de timpuriu alesul Domnului, uimind de mic copil prin minunile pe care le făcea. După ce i-au murit părinţii, Nicolae şi-a împărţit averea săracilor şi a întemeiat mănăstirea Sionului de lânga Mira, capitala Lichiei, călătorind ca prelat la Ierusalim. Creştinii acelor timpuri au păstrat memoria numeroaselor sale minuni (readucerea la viaţă a unui corăbier căzut de pe catarg, vindecarea unor boli incurabile, oprirea, prin rugăciune şi post, a furtunii de pe mare ş.a.). În ultima parte a vieţii s-a retras la mănăstirea ctitorită de el, a Sionului, unde a fost înmormântat la 6 decembrie 352. După opt ani, împăratul Justinian a ridicat la Constantinopol o biserică, în cartierul Vlaherne, cu hramul numelui său. Ducându-se vestea că din mormintul său izvorăşte mir, creştinii din întreaga lume au făcut pelerinaj, vindecându-se de boli incurabile. Din veacul al XIX-lea, mâna dreapta a Sfântului Nicolae se pastrează la Biserica Sf. Gheorghe Nou din Bucureşti, unde se găseşte şi mormântul Sfântului voievod martir Constantin Brâncoveanu cu cei patru fii ai săi.

Ce aduce Moş Nicolae?

La noi, de Moţ Nicolae, copiii cuminţi primesc, pe lângă dulciuri şi jucării, o legatură de nuieluşe frumos colorate, iar cei mai puţin cuminţi primesc o nuieluşă adevărată care să le amintească de o eventuală pedeapsă. Ideea de moş care aduce daruri copiilor a apărut în Scandinavia, cu multe mii de ani înainte de Hristos. Vikingii aveau un zeu, Odin, care călătorea prin toată lumea, în timpul iernii, călare pe un cal cu opt picioare, oferind daruri celor buni şi pedepsindu-i pe cei răi. Deşi în creştinism s-au pierdut aceste poveşti, în conştiinţa oamenilor ele au rămas prin existenţa unor personaje cum ar fi Sfântul Nicolae şi Mos Craciun. La creştinii din Republica Ghana, moşul care aduce daruri vine din junglă, în timp ce în Hawaii el coboară din barcă. În districtul german Berchtesgaden, 12 tineri îmbrăcaţi în paie şi având măşti care reprezintă animale dansează în urma Sfântului Nicolae, sunând din talăngi. Dupa ce oferă daruri fiecărei case în parte, tinerii dau gazdele afară facându-se că le bat, un fel de pedeapsă simbolică pentru eventualele rele săvârşite. Şi în Germania, Sfântul Nicolae vine cu un aghiotant care poartă nume diferite. Sfântul Nicolae are aici un sac în spate şi un băţ în mână, în timp ce aghiotantul este o fiinţă înspăimântătoare. Polonezii cred că darurile vin de la stele, în timp ce ungurii spun că ele sunt aduse de îngeri.
În Siria, cadourile vin cu o cămilă tânără în data de 6 ianuarie. Copiilor italieni le aduce daruri personajul La Befana, despre care se crede că a refuzat să-i conducă pe înţelepţi la Bethleem când aceştia i-au trecut pragul, motiv pentru care La Befana îşi petrece timpul mergând din casă în casă pentru a-l găsi pe Copilul Hristos.

Iarna începe în noaptea de Sf. Nicolae

Expresia populară ”S-a dat Sf. Nicolae jos din cui” are rădăcini în credinţa că sfântul îi ajută pe hoţi în isprăvile lor şi exprimă faptul că părinţii ameninţă copiii obraznici, arătând nuiaua doar cu degetul. Tot în popor se spune că iarna începe la Sf. Nicolae. Moş Nicolae este bătrân şi are barba albă, iar în această zi Moşul îşi scutură barba, deci trebuie să ningă. În această zi, se spune: ”A întinerit Sf. Nicolae”. De regulă, de ziua lui apare pe un cal alb, aluzie la zăpada care cade în luna decembrie, şi se spune că dacă Sf. Nicolae a venit pe un cal alb, Sf. Ion va merge pe un cal negru, adică va întoarce iarna. În ziua de Sf. Nicolae începe ziua să se mărească: ”La Sf. Nicolae se întoarce noaptea la ziuă cu cât se întoarce puiu-n găoace”, zice poporul. De ziua lui se fac vrăji, farmece şi pronosticuri meteorologice, se pun crenguţe de pomi fructiferi în apă pentru a înflori de Anul Nou, ocazie cu care se prognozează şi rodul livezilor pentru anul viitor.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *