Eşti
Eşti atât de frumoasă, că plâng
ca şi iarba uscată prin crâng,
ca şi roua dimineţilor goale.
Eşti atât de frumoasă că doare.
Eşti atât de frumoasă, că zboară
toamna prin mine, în seară,
când gândul la tine mă poartă.
Eşti atât de frumoasă, mi-eşti soartă.
Eşti atât de frumoasă, că-nvie
prin mine şi viaţa pustie,
renăscând din cenuşă mereu.
Eşti atât de frumoasă în sufletul meu…
(Teodor Morar)
