Cornelius Drăgan “pune (din nou) Vasluiul pe harta poeziei româneşti” (interviu)

Considerat ca cel care, prin debutul său în poezie, a pus,  în 2016, Vasluiul pe harta poeziei româneşti, Cornelius Drăgan începe anul 2017 cu un nou succes: Premiul I la secţiunea  “poeţi consacraţi”, a celei de-a IV-a ediţii a Festivalului Concurs de literatură “Alexandru Macedonski”, pentru volumul  “Muşcătura fluturelui japonez”.  Pentru noi, noul premiu a fost un pretext bun pentru a afla, într-un scurt interviu,  mai multe despre tânărul poet vasluian.

Cine este Cornelius Drăgan?

 Cornelius Drăgan:  Cornelius Drăgan este un “copil” sensibil care empatizează la suferinţa umană. Probabil că luna în care m-am născut, septembrie, în prima zi de toamnă, mă face să fiu mai vibrant la realităţile vieţii. CV-ul meu e relativ simplu: m-am născut în 1981, am urmat Liceul Teoretic “Mihail Kogalniceanu” – profil de filologie, unde m-am îndrăgostit în mod iremediabil de poezie și de literatură, în general. Am urmat cursurile Facultatății de Economie si Administrarea Afacerilor “Al.I.Cuza” Iași, pe care am absolvit-o în anul 2004,  precum și cursurile Facultății de Psihologie, absolvită în 2014, am două mastere, unul de Studii Europene şi unul în Managementul Resurselor Umane.  Sunt căsătorit, am un băieţel şi sunt pasionat de artă şi de tot ce este frumos, printre pasiuni găsindu-şi locul fotografia, pictura, proza.

Când ai avut primul impuls de a scrie?

Cornelius Drăgan:  Am fost pasionat de poezie încă de când eram copil. Desigur, primele tentative au fost puerile… Este o întrebare percutantă, pentru că mă face să mă gândesc la cineva drag. Atât de drag încât în momentul acesta, în care vorbesc cu tine, îmi vine să plâng. Nu stiu dacă de dor, de recunoştinţă sau de amintire… Este vorba de omul care m-a învăţat efectiv să scriu şi să citesc, de bunicul meu, Huiban Gheorghe. Un om deosebit ca şi caracter, ca structură… Absolut tot!  El a fost poet cu adevarat poet. Am caiete de-ale sale acasa, avea multe caiete cu pome şi eu, efectiv, eram uimit de mic de cât de mult a putut scrie! El m-a ghidat spre poezie, asta e sigur. Îmi amintesc cum eu, crescut la bunici, mă rugam să ies afară şi el îmi spunea: “citesti de la pagina cutare, la cutare şi apoi ieşi...”.  Cam în modul ăsta am prins eu gustul cititului. La început, îţi dai sema, nu-mi convenea: copiii erau afară şi eu în casă. Dar, după un timp, mi-a prins bine, cînd citeam foarte repede şi percepeam totul la alt nivel. Seara, şi acum îmi aduc aminte, recitam din Coşbuc “Cetatea Neamţului”… Era un pasaj tare comic în această poezie: “Dar, pe când Guzgan răstoarnă/ Mămăliga din ceaun,/ Din clopotniţa Tăun/ Sun-afurisit din goarnă./ Unu-i strigă: Eşti nebun!/ Altul: Ce-ai tu dacă strigă?/ I-o fi dor de mămăligă”, la care eu cu bunicul ne amuzam copios. Dar.. alte vremuri, alte simţuri. Sărut mâna, bunicu, pentru toate!

Îţi mai amintesti prima poezie şi împrejurările în care ai scris-o?

Cornelius Drăgan:  Prima poezie…În clasa a IV-a cred. Sub influenţe bacoviene şi o stare de infuzie cu elemente de melancolie… Am scris-o pe coperta caietului de română. Îmi amintesc atât de bine vizual dar, din păcate, nu mai ştiu bine acea poezie. Am ţinut mult la prima poezie şi, pe undeva, pe acasă, am încă acel caiet.

Un model în literatura română/ universală?

Cornelius Drăgan:  Ca model?  Nu stiu dacă am modele… Eu încerc să fiu eu. Desigur, putem vorbi de influenţe, dar ca model nu pot spune că am unul. Apreciez, în egală măsură şi poetii clasici, dar şi pe cei tineri,  contemporani:  Mircea Cărtarescu, Gelu Naum, Nichita Stănescu, Gellu Dorian, Ioan Es. Pop, Rita Chirian, Andrei Doboş, Claudiu Komartin, Ioan Mureşan, etc.

Un om care te-a susţinut moral în a scrie?

Cornelius Drăgan:  În principiu, am avut întodeauna sprijinul familiei şi aici l-aş aminti în mod categoric pe tatăl meu pe care, deşi nu mai este, îl simt mereu aproape.

Ce este poezia pentru tine?

Cornelius Drăgan:  Poezia este arta eliberatoare. Este suflet, este felul meu de a fi, exprimarea mea liberă , o descătuşare, o tânguire, o parte organică fără de care eu nu aş putea fi definit ca întreg.

Ce au reprezentat pentru  tine numeroasele premii obţinute?

Cornelius Drăgan:  O confirmare că merg într-o direcţie bună, că ceea ce scriu ar putea avea într-adevăr valoare literară  şi că pot continua pe acest drum.

Un sfat pentru tinerii care cochetează cu scrisul?

Cornelius Drăgan:  Un sfat deja perimat, dar de care e bine de ţinut cont: să continue să scrie, indiferent de conţinut. Prin exerciţiu şi prin citit, creaţia fiecăruia se va perfecţiona de la sine. Să nu abandoneze  niciodată acest dar, iar atunci când sunt  lipsiţi de inspiraţie, să stea aproape de poezie citind creaţiile marilor poeţi de factură naţională sau universală.

Dorinţe/ proiecte pentru acest an?

Anul a început destul de bine, cu o apariţie în cunoscuta revistă “Convorbiri literare”, precum  şi în revista Hyperion şi, iată, la sfârşitul săptămânii trecute, am avut bucuria să obţin premiul I  la secţiunea  “poeţi consacraţi”, a celei de-a IV-a ediţii a Festivalului Concurs de literatură “Alexandru Macedonski”. Premiul mi- a fost înmânat de către criticul şi scriitorul  Felix Nicolau, căruia îi mulțumesc încă o dată, mulţumiri şi juriului, precum şi Asociaţiei Macedonienilor din România, care a organizat acest festival, dar şi Editurii Junimea, căreia îi datorez publicarea primului meu volum de versuri. Ca planuri pentru 2017,  o să încerc să acopăr o cât mai mare arie de lecturi pe toate domeniile:  poezie, proză, roman, dramaturgie şi sper să mai pot participa la diferite cenacluri literare şi la cele mai importante  târguri de carte din ţară. Pentru mine, pentru cititorii mei şi nu numai,  îmi doresc un an bun. (interviu realizat de Mihaela Zărnescu ;  foto: arhiva personală Cornelius Drăgan)