135 de ani de la naşterea medicului vasluian Nicolae Gh. Lupu
Medicul Nicolae Gh. Lupu, membru titular al Academiei Române, s-a născut la 24 februarie 1884, în localitatea Arsura din judeţul Vaslui.
A efectuat studiile liceale la Iaşi şi medicale la Bucureşti. În 1912 şi-a susţinut teza de doctorat intitulată „Cercetări asupra acţiunii bacteriale şi antitoxice a piocianazei”, conform lucrării „Membrii Academiei Române” (Ed. Enciclopedică/Ed. Academiei Române, 2003).
Şi-a continuat specializarea la Berlin, Berna şi Paris.Între 1915 şi 1916 a lucrat ca asistent la Institutul Anatomo-Patologic din Berna.
Odată cu declanşarea Războiului de Reîntregire Naţională (1916-1918) a revenit în ţară. A fost profesor de anatomie patologică (1931-1935) şi apoi de clinică medicală (1935-1965) la Facultatea de Medicină din Bucureşti, al cărei rector a fost între 1948 şi 1953, notează acad.ro.
A pus bazele Institutului de Terapeutică (1948-1966) şi a deţinut funcţia de efor al spitalelor civile din Bucureşti (1946-1948).
A studiat, printre altele, bolile respiratorii, cardiovasculare, rolul leziunilor vasculare de origine microbiană în patogenia hipertensiunii arteriale, boala reumatismală, tifosul exantematic, hepatita cronică postvirală. S-a aplecat şi asupra diverselor alergii profesionale.
Nicolae Lupu a reclădit Clinica Medicală de la Spitalul Colentina, unde s-a îngrijit de tot ce este necesar pentru o optimă desfăşurare a activităţii clinice, fiind, astfel, un precursor al orientării moderne, în care laboratoarele de diferite specializări ocupă un rol important.
Printre lucrările sale se numără: „Sifilis secundar, pseudo-reumatism sifilitic” (1913), „Contribuţiuni asupra patogeniei icterilor” (1925), „Clasificarea nefritelor” (1925), „Tratamentul litiazei Biliare” (1925), „Diagnosticul şi tratamentul limfadenopatiilor” (1958), „Sclerozele pulmonare” (1960).
Lucrarea „Hematologie clinică”, din 1935, i-a adus recunoaşterea de creator al şcolii româneşti de hematologie, se arată în dicţionarul „Membrii Academiei Române” (2003).
A coordonat cele şapte volume de „Medicină internă” (1956-1959), precum şi volumul „Limfogranulomatoza malignă” (1964).
La 12 august 1948, a devenit Membru titular activ al Academiei Române.Membru asociat al Academiei de Medicină din Bucureşti şi membru al Societăţii Internaţionale de Medicină Internă.
A murit la 30 aprilie 1966 la Bucureşti.