Angelica Manole, dublă lansare de carte la Casa Corpului Didactic Vaslui
Miercuri, 29.noiembrie, Casa Corpului Didactic Vaslui a găzduit o dublă lansare de carte, sub semnătura Angelicăi Manole. Este vorba de volumul de poezii ”Boabe din roua sufletului meu” și cartea de povești ”Bunica, mai spui o poveste?”, editura CCD Vaslui. Cunoscută ca unul din învățătorii reprezentativi ai Vasluiului, dar și ca scriitor, prezentarea celor două volume de autor s-a bucurat de o prezență numeroasă și remarcabilă: scriitori și jurnaliști, cadre didactice, colegi și prieteni, dar și foști elevi care au ținut să îi fie alături dragii lor învățătoare.
Manifestarea a fost moderată de prof. Gica Ursanu, profesor metodist în cadrul Compartimentului Programe/Proiecte/Editură al CCD Vaslui, iar prezentarea celor două cărți a fost făcută de scriitoarea Silvia Hodaș.
Cuvântul de deschidere al activității i-a revenit directorului CCD, Petronel Marius Baciu, care s-a declarant onorat de a găzdui lansarea unor volume aparținând unui cadru didactic model pentru generații întregi, dar și cu un talent pe măsura caracterului și sufletului său.
De fapt, despre emoții autentice a fost vorba pe parcursul celor două ore în care s-a desfășurat lansarea. Pentru că din emoții și sentimente autentice s-au născut și cele două cărți, ultimele dintr-un șir lung de alte volume care completează participarea autoarei la diverse antologii, contribuția la realizarea unor reviste literare, multe încununate cu premii și diplome.
”Nu sunt scriitor și nici poet, ci doar un învățător care s-a apropiat altfel de copiii săi, ascultându-și ecourile copilăriei de altădată, dar și ecoul copilăriei de astăzi, adăugând cu răbdare ecourile maturizării în timp prin lectură continuă și scris. Sunt umil căutător de frumos. (…) Atâta timp cât se vor naște copii și vor trăi bunicii, poveștile nu vor pieri. Și atâta timp cât sufletul ne este tânăr, nu va dispărea iubirea și exprimarea sentimentelor. Astfel avem speranța că lumea va fi mai bună și curată. Și vom visa frumos. Visurile nu ni le poate lua nimeni, cu dimpotrivă ne dau speranță!
Când am văzut în manuale textele greoaie, cu înțelesuri întortocheate pentru învățăceii mei, am alcătuit o mică, dar atractivă culegere cu povestioare hazlii, create de mine, a căror acțiune se petrecea „în lumea celor care nu cuvântă. Așa au apărut volume: „Întamplări în camera buburuzei” și „Doi iezi cucuieți”, editura „Sfera”, Barlad, 2010, volume foarte appreciate de inspectorul de limba romană de la acea dată. Elevii și copiii mei mi-au fost cititori și critici literari. Iar când părinții lor au fost încântați de fiii și fiicele care citeau cu drag, mi-am dat seama că a meritat să scriu, iar acest lucru era o invitație pentru a continuă, sperând în împlinirea unui vis. Prinzând curaj, am scris povești cu eroi din istoria țării, aflați la vârsta copilăriei, pentru a veni în ajutorul lecțiilor de istorie, care par grele și de neînțeles. Astfel am predat istoria ca pe o poveste frumoasă și adevărată a neamului românesc. Volumul de povestiri istorice „Pași de copil prin istorie”, 2010, editura „Sfera”, Barlad, a fost lansat la Biblioteca județeană „Nicolae Milescu Spătarul”, Vaslui.
Crezând în mine și în frumusețea textelor care prindeau viață sub penița magică, am trimis povestioare la revista pentru copii „Doxi” (2005, 2006, 2007), la diferite publicații didactice și pedagogice, primind premii și aprecieri, pentru că tot ce am scris, am scris pentru copii și a atins coarda sufletului lor. Revista „Interferențe didactice”, Bacău, mi-a publicat poezii și eseuri, primind premii în anul 2006, 2008 și 2010. La Concursul interjudețean de artă „Povestea mărțișorului”, Slatina, 2009, am obținut premiul II, iar la Concursul „Mărțișorul, simbol al primăverii”, Călărași, 2009, tot premiul II. În anul 2011, la Bârlad, am obținut premiul al III-lea. Atunci am prins și mai mult drag de scris și m-am întors și mai mult în lumea misterioasă a copilăriei, mai ales că în viața mea au apărut nepoții. A fost momentul când am văzut muguri de lumină, care zâmbeau prin ochii lor viitorului cocoțat pe creanga zilei de mâine. Și am lăsat roua sufletului să se transforme în fluturi jucăuși de gânduri, metafore și epitete măiastre. Picur cu picur am adunat în cupa cărților povești pentru copii, iar cunoscătorii au sorbit înțelepciune și nectar din ele. La Concursul Național „Ion Creangă” – creatie literară, povești, 2011, am obținut mențiune cu povestea „Povestea crengii de aur”, poveste publicată în volumul „Povești de la Bojdeucă” (2012).
M-am transformat în „Bunica, hoață de povești”, volum publicat la editura „Pim”, Iași, 2018 și în poveștile mele nu l-am mai pus pe lup să mănânce iezii, zmeii nu se mai băteau cu Feții-Frumoși în paloșe și buzdugane. Poveștile mele sunt despre copii normali, care plâng, fac năzdravanii, au genunchii zdreliți, dar învață câte ceva din pățania lor. Poveștile mele sunt despre animale care se joacă, fac boacăne, dar merită iubite. Pentru că am înțeles dorințele copiilor, ascultându-i pe nepoții mei, care nu mai voiau povești cu violență sau întâmplări tragice.
Am cochetat și publicat online și poeme cu rimă. Pentru multe din ceea ce am scris am primit aprecieri și încurajări, care mi-a dat „(a)vânt la pupă” pentru a continua să scriu. Mulțumesc celor care sunt alături de mine, mă citesc, mă susțin și se bucură de roadele muncii mele”, a spus Angelica Manole.
La final, doritorii au putut intra în posesia celor două volume de carte, sumele obținute fiind donate de către autoare unei asociații umanitare, în cadrul căreia desfășoară activități de voluntariat.