„Vreau strada mea!”

Că drumurile din judeţ sunt proaste şi constituie mereu un subiect de campanie electorală, nu este un secret pentru nimeni. Când acestea se regăsesc în mediul rural, există şi mii de scuze: că este izolat, că nu sunt bani, că face parte din priorităţile Primăriei, etc. Mai greu de înţeles este când un astfel de drum este de fapt o stradă, Strada Crişan, a oraşului reşedinţa de judeţ. Imaginile de mai sus sunt trimise de un cititor, care ne scrie disperat:” Aşa arată o strada din Vaslui, începută acum 25 de ani.Când plouă e jale, cînd e uscat, te îneci în praf… Vreau şi eu strada mea!”.

Potrivit cititorului nostru, de 25 de ani strada Crişan a rămas la stadiul de proiect început şi nefinalizat, iar locuitorii din zonă au de înfruntat noroiul, când plouă, praful, când e soare şi frumos.

„De 26 de ani tot am primit promisiuni de la edilii Vasluiului, dar promisiunile au rămas la faza de proiect. Strada a fost începută acum 26 de ani şi executată pe jumătate. Mi-aduc aminte şi acum cum, la al doilea tur de scrutin la alegerile pentru Primăria Vasluiului, când Victor Cristea candida pentru al doilea mandat de primar, se muncea de zor aici. Se turna asfaltul,trotuarele zâmbeau, oamenii visau cu ochii deschişi şi se bucurau că, în sfîrşit, au scăpat de noroiul ce le făcea viaţăa un calvar. După duminica votului, toate lucrările au încetat.

A venit alt primar, au urmat alte promisiuni, speranţa a renăscut, am votat cu încredere, dar acum constat cu dezgust că după atîţia ani strada a rămas la fel. Şi au urmat alte alegeri, alte promisiuni, alte dezamăgiri. Plătim taxe şi impozite, dar nimeni nu a venit măcar să discute cu cetăţenii, să explice unde se duc banii lor.

Unde mai pui că pe aceeaşi stradă locuieşte şi un consilier local. Îl întreb de stradă, zîmbeşte ironic şi afişează o faţă care spune: „Nu ştiu! Eu ridic mâna, încasez banii pe şedinţă şi restul nu mă interesează.”. Iar noi, cei care plătim taxe şi impozite, ascultăm promisiuni şi ne ducem la vot cu speranţă, continuăm să mergem pe aceeaşi stradă pe care, atunci când plouă e jale, cînd e uscat, te îneci în praf. Un model de stradă europeană de care edilii oraşului pot fi mândri!”, ne scrie Adi Duluman.