Tradiţii şi obiceiuri de Ispas

La patruzeci de zile după Paşte, românii de pretutindeni sărbătoresc Înălţarea, zi cunoscută în popor şi sub numele de Ispas. Bisericile ţin slujba de Înălţare, iar după slujbă, preotul satului şi întreaga obşte merg împreună la câmp, unde preotul binecuvântează recolta, udând-o cu apă sfinţită. Ispasul este un personaj mitic care, se spune că ar fi asistat la Înălţarea Domnului şi la ridicarea sufletelor la cer. Ispasul, ca personaj, este văzut ca un om vesel şi de aceea credincioşii caută şi ei să fie veseli în această zi.

De Ispas se săvârşesc sacrificii sângeroase (mielul), se taie părul din vârful cozii la vitele cornute, se ţin târguri. Astăzi  abundă şi obiceiurile legate de cultul morţilor: pomenile, curăţirea şi împodobirea mormintelor cu flori, pomenirea morţilor. În această zi, oamenii se salută cu “Hristos S-a Înălţat!” şi “Adevărat S-a Înălţat!” De Ispas se crede că sufletele unor morţi se pot rătăci în drumul lor spre cer, devenind strigoi pe pământ, care provoacă rele oamenilor şi animalelor. De aceea, în noaptea de Ispas, se săvârşesc numeroase obiceiuri şi practici magice de apărare: se culeg frunze şi ramuri de alun, nuc sau paltin şi se duc la sfinţit, se lovesc vitele şi oamenii cu leuştean, se sună din buciume pentru a nu se prinde farmecele şi a nu se apropia relele, se aduc ofrande bogate pentru îmbunarea spiritelor morţilor. Ziua de Ispas este normativă pentru diferite activităţi economice: se încheie semănatul plantelor, în special al porumbului, se urcă boii şi juncanii la păşunile montane şi se însemnează mieii prin crestarea urechilor. Tot de această zi este legată şi sărbătoarea populară denumită Paştele Cailor, când se crede că, pentru o singură zi pe an, caii se satură de păscut iarbă, datorită abundenţei vegetaţiei din aceasta lună. Astăzi se poartă foi de nuc la brâu, pentru că şi Hristos şi-a pus când s-a înălţat. În popor se mai crede încă că cine moare de Ispas ajunge în cer, iar vitele bătute cu leuştean se vor îngrăşa. Vie şi superstiţia ca în ziua de Ispas să nu se dea foc şi sare din casă: foc, pentru că tot anul vei avea scandal, oamenii având inima rea şi sare nu se dă, pentru că vacile nu vor avea smântână. Se mai crede că ce se seamană după Ispas nu rodeşte. În ziua de Înălţarea Domnului, femeile care au în familie morţi împart pâini calde, ceapă verde şi rachiu pentru sufletele morţilor, crezându-se că în acea zi se înalţă sufletele lor la cer şi astfel vor avea  merinde de drum.