Principalele modificări și completări ale Codului Fiscal, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2018

  1. Prin O.U.G nr. 79 din 08 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 885 din 10 noiembrie 2017, au fost aduse o serie de modificări şi completări la Legea nr.227/2015 privind Codul fiscal.

Promovarea acestui act normativ a fost  determinată în principal de necesitatea:

– implementării măsurilor din domeniul fiscal cuprinse în Programul de guvernare;

– elaborării Legii bugetului asigurărilor sociale de stat şi a Legii bugetului de stat pentru anul 2018;

– asigurării predictibilităţii cadrului fiscal aplicabil pentru anul 2018 pentru mediul de afaceri;

– introducerii unor măsuri de consolidare a încasărilor din domeniul impozitului pe veniturile microîntreprinderilor;

– de a clarifica urgent situaţiile în care organele fiscale pot refuza dreptul de deducere a TVA, pentru asigurarea aplicării unui tratament unitar tuturor operatorilor economici;

– prevenirii şi combaterii riscurilor de evaziune fiscală cu produse alcoolice şi tutun prelucrat;

– încurajării contribuabililor să îşi declare în mod transparent obligaţiile fiscale, prin asigurarea unor condiţii echitabile şi eficiente de concurenţă pentru toţi contribuabilii plătitori de impozit pe profit, în scopul îmbunătăţirii conformării;

– transpunerii în legislaţia naţională a prevederilor Directivei 2016/1164/UE a Consiliului din 12 iulie 2016 de stabilire a normelor împotriva practicilor de evitare a obligaţiilor fiscale care au incidenţă directă asupra funcţionării pieţei interne, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 19 iulie 2016;

– reformării sistemelor sociale publice din România în vederea creşterii gradului de colectare a veniturilor la bugetul asigurărilor sociale de stat şi de responsabilizare a angajatorilor în ceea ce priveşte plata la timp a contribuţiilor sociale obligatorii datorate atât de către aceştia, cât şi de către angajaţi. În acest sens, se reduce numărul contribuţiilor sociale obligatorii, angajatorul urmând ca, în continuare, să stabilească, să reţină, să declare şi să plătească obligaţiile datorate;

  1. Principalele modificări aduse Codului Fiscal prin O.U.G. 79/2017, la următoarele categorii de impozite:
  2. IMPOZITUL PE PROFIT

      A.1. S-a abrogat art. 27 – ,,Cheltuieli cu dobânzile şi diferenţe de curs valutar,, articol, ce prevedea deductibilitatea limitată a cheltuielii cu dobânzile pentru împrumuturi de la alte entităţi, prin utilizarea metodei de limitare prin gradul de îndatorare.

     A.2. S-a introdus un nou capitol, capitolul III^1- Norme împotriva practicilor de evitare a obligaţiilor fiscale care au incidenţă directă asupra funcţionării pieţei interne prin care s-au transpus prevederile Directivei 2016/1164/UE de stabilire a normelor împotriva practicilor de evitare a obligaţiilor fiscale care au incidenţă directă asupra funcţionării pieţei interne, cu următorul cuprins:

     A.2.1 Reguli privind limitarea deductibilităţii dobânzii şi a altor costuri echivalente dobânzii  din punct de vedere economic care specifică următoarele:

  • costurile excedentare ale îndatorării reprezentând suma cu care costurile îndatorării unui contribuabil depăşesc veniturile din dobânzi şi alte venituri echivalente din punct de vedere economic pe care le primeşte contribuabilul sunt deductibile limitat, într-o sumă de maxim 200.000 euro. Dacă costul îndatorării este mai mare de 200.000 euro, atunci acestea sunt deductibile limitat în procentul de 10% din diferența între veniturile și cheltuielile înregistrate conform reglementărilor contabile, din care se scad veniturile neimpozabile și se adaugă cheltuielile cu impozitul pe profit, costurile excedentare ale îndatorării și sumele deductibile reprezentând amortizarea fiscală. În cazul în care contribuabilul este o entitate independentă, în sensul că nu face parte dintr-un grup consolidat în scopuri de contabilitate financiară, şi nu are nici o întreprindere asociată şi nici un sediu permanent, acesta deduce integral costurile excedentare ale îndatorării, în perioada fiscală în care acestea sunt suportate.

    A.2.2  Regimul fiscal al transferurilor de active, de rezidenţă fiscală şi/sau de activitate economică desfăşurată printr-un sediu permanent pentru care România pierde dreptul de impozitare

Pentru transferurile de active, de rezidenţă fiscală şi/sau de activitate economică desfăşurată printr-un sediu permanent, contribuabilul este supus impozitului pe profit, în conformitate cu anumite reguli stabilite prin Codul Fiscal. Acest regim se aplică în următoarele situaţii:

  1. contribuabilul transferă active de la sediul central din România la sediul său permanent dintr-un alt stat membru sau dintr-un stat terţ, în măsura în care, ca urmare a transferului, România pierde dreptul de a impozita activele transferate;
  2. contribuabilul transferă active de la sediul permanent din România la sediul central sau la alt sediu permanent dintr-un alt stat membru sau dintr-un stat terţ, în măsura în care, ca urmare a transferului, România pierde dreptul de a impozita activele transferate;
  3. contribuabilul îşi transferă rezidenţa fiscală din România într-un alt stat membru sau într-un stat terţ, cu excepţia acelor active care rămân legate efectiv de un sediu permanent în România;
  4. contribuabilul transferă activitatea economică desfăşurată în România printr-un sediu permanent către un alt stat membru sau către un stat terţ, în măsura în care, ca urmare a transferului, România pierde dreptul de a impozita activele transferate.

Contribuabilul care aplică regulile enunţate mai sus, beneficiază de dreptul de eşalonare la plată pentru acest impozit, prin achitarea în tranşe pe parcursul a cinci ani, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Codul de procedură fiscală şi dacă se află în situaţiile exprese prevăzute de Codul Fiscal.

         A.2.3  Regula generală antiabuz –  care prevede: ,, în scopul calculării obligaţiilor fiscale, nu se ia în considerare un demers sau o serie de demersuri care, având în vedere toate faptele şi circumstanţele relevante, nu sunt oneste, fiind întreprinse cu scopul principal sau cu unul dintre scopurile principale de a obţine un avantaj fiscal care contravine obiectului sau scopului urmărit prin prevederile fiscale aplicabile,,.

        A.2.4 Reguli privind societăţile străine controlate (SSC) – se referă la reatribuirea veniturilor unei entități SSC, supusă unui impozit scăzut în țara de reședință, către contribuabilul român, societate-mamă, care devine, astfel, impozabil pentru aceste venituri atribuite, potrivit regulilor SSC, în România. O entitate este considerată SSC, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

  1. contribuabilul, singur sau împreună cu întreprinderile sale asociate, deţine o participaţie directă sau indirectă de mai mult de 50% din drepturile de vot sau deţine direct sau indirect mai mult de 50% din capitalul entităţii sau are dreptul să primească mai mult de 50% din profiturile entităţii respective;
  2. impozitul pe profit plătit efectiv pentru profiturile sale de către entitatea sau sediul permanent este mai mic decât diferenţa dintre impozitul pe profit care ar fi fost perceput de la entitate sau sediul permanent, calculat în conformitate cu prevederile prezentului titlu şi impozitul pe profit plătit efectiv pentru profiturile sale de către entitate sau de către sediul permanent.

În cazul în care o entitate sau un sediu permanent este considerată/considerat SSC, contribuabilul plătitor de impozit pe profit care o controlează include în baza impozabilă veniturile nedistribuite ale entităţii care au provenit din următoarele: dobânzi, redevenţe, dividende şi venituri din transferul titlurilor de participare, venituri din leasing financiar, venituri din activităţi de asigurare, activităţi bancare sau alte activităţi financiare; venituri de la societăţi care le obţin din bunuri şi servicii cumpărate de la întreprinderi asociate şi sunt vândute acestora fără nici o valoare economică sau cu o valoare adăugată mică. Veniturile se includ în baza impozabilă a contribuabilului plătitor de impozit pe profit, proporţional cu participaţia contribuabilului în entitate.

  1. IMPOZITUL PE VENITURILE MICROÎNTREPRIDERILOR
  2. În conformitate cu noile prevederi s-au modificat condițiile care trebuie îndeplinite de persoanele juridice române pentru încadrarea în definiția microîntreprinderii, astfel:

– a fost majorată limita veniturilor realizate la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent, de la 500.000 euro la 1.000.000 euro;

– a fost eliminată condiția privind realizarea de venituri, altele decât cele din consultanţă şi management, în proporţie de peste 80% din veniturile totale.

  1. De asemenea, au fost excluse din sfera de aplicare a impozitului pe veniturile microîntreprinderilor, următoarele persoane juridice române:
  2. a) Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, constituit potrivit legii;
  3. b) Fondul de compensare a investitorilor, înfiinţat potrivit legii;
  4. c) Fondul de garantare a pensiilor private, înfiinţat potrivit legii;
  5. d) Fondul de garantare a asiguraţilor, constituit potrivit legii;
  6. e) entitatea transparentă fiscal cu personalitate juridică.

 

  1. A fost eliminată posibilitatea de a opta pentru aplicarea prevederilor privind impozitul pe profit, pentru microîntreprinderile care au subscris un capital social de cel puţin 45.000 lei. Ca urmare, începând cu data de 01.01.2018 au intrat sub incidenţa impozitului pe veniturile microîntreprinderilor şi următoarele entităţi:

– microîntreprinderile care au subscris un capital social de cel puţin 45.000 lei şi

au optat să aplice impozit pe profit pană la data de 31.12.2017 inclusiv;

– persoanele juridice române care desfăşoară activităţi de natura celor care nu au intrat sub incidenţa impozitului pe veniturile microintreprinderilor, aplicabil până la data de 31.12.2017 inclusiv;

– persoanele juridice romane care realizează venituri din consultanţă şi management, indiferent de ponderea acestora în veniturile totale.

 Au fost corelate prevederile referitoare la situaţii de modificare a numărului de salariaţi in cursul unui trimestru în funcţie de cotele de impozitare prevăzute la art. 51 alin.(1) din Codul fiscal.

Cotele de impozitare pe veniturile microîntreprinderilor ramân aceleaşi, respectiv :

– 1% pentru microîntreprinderile care au unul sau mai mulţi salariaţi;

– 3% pentru microîntreprinderile care nu au salariaţi.

  1.   În contextul modificării condițiilor de încadrare în categoria microîntreprinderilor s-a efectuat și corelarea cu prevederile din Codul Fiscal, care stabilesc regulile de ieşire din sistemul de impunere pe veniturile microîntreprinderii în cursul anului și cu cele care stabilesc regulile de determinare a condiţiilor de aplicare a sistemului de impunere pe veniturile microîntreprinderii. Astfel, în contextul noilor modificări, Codul Fiscal prevede că, o microîntreprindere care realizează venituri mai mari de 1.000.000 euro, datorează impozit pe profit, începând cu trimestrul în care s-a depăşit această limită. Calculul şi plata impozitului pe profit se efectuează luând în considerare veniturile şi cheltuielile realizate începând cu trimestrul respectiv.

 

  1. TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ

Au fost aduse completări exprese, cu privire la situaţiile în care organele fiscale au dreptul de a refuza deducerea TVA astfel cum rezultă din Jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. Astfel, a fost introdus un nou alineat cu următorul cuprins:

,,(8) Organele fiscale competente au dreptul de a refuza deducerea TVA dacă, după administrarea mijloacelor de probă prevăzute de lege, pot demonstra dincolo de orice îndoială că persoana impozabilă ştia sau ar fi trebuit să ştie că operaţiunea invocată pentru a justifica dreptul de deducere era implicată într-o fraudă privind taxa pe valoarea adăugată care a intervenit în amonte sau în aval în lanţul de livrări/prestări.”

  1. IMPOZITUL PE VENIT
  2. A fost modificată cota de impozit pe venit de la 16% la 10%, aplicată asupra venitului impozabil corespunzător fiecărei surse din fiecare categorie pentru determinarea impozitului pe veniturile din:
  3. a) activităţi independente;
  4. b) salarii şi asimilate salariilor;
  5. c) cedarea folosinţei bunurilor;
  6. d) investiţii, cu excepția veniturilor din dividende;
  7. e) pensii;
  8. f) activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură;
  9. g) premii;
  10. h) alte surse.
  1. S-au redus cotele de impozit aplicabile în cazul veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală, pentru care plătitorii veniturilor, persoane juridice sau alte entităţi au obligaţia de a calcula şi de a plăti impozitul cu titlu de plăți anticipate, corespunzător sumelor plătite prin reţinere la sursă, astfel: – de la 10% la 7%, urmând ca organul fiscal să recalculeze venitul net anual şi să stabilească impozitul pe venit.

S-a modificat baza de calcul a impozitului pe veniturile din drepturi de proprietate intelectuală cu reţinere la sursă, a căror impunere este finală şi anume: baza de calcul=  venitul brut – cota forfetară de cheltuieli (40%x venit brut). Anterior, în anul 2017, la calculul impozitului pe venit se deduceau contribuţiile sociale.

  1. S-a majorat nivelul marginal al venitui lunar brut obținut din salarii la funcția de bază, în funcție de care se stabilește nivelul deducerii personale, de la 1.500 lei lunar, respectiv 3.000 lei lunar la 1.950 lei lunar, respectiv 3.600 lei lunar, inclusiv.

Deducerea personală se acordă pentru persoanele fizice care au un venit lunar brut de până la 1.950 lei inclusiv, astfel:

  1. a) pentru contribuabilii care nu au persoane în întreţinere – 510 lei (anterior – 300 lei);
  2. b) pentru contribuabilii care au o persoană în întreţinere – 670 lei (anterior – 400 lei);
  3. c) pentru contribuabilii care au două persoane în întreţinere – 830 lei (anterior – 500 lei);
  4. d) pentru contribuabilii care au trei persoane în întreţinere – 990 lei ( anterior -600 lei);
  5. e) pentru contribuabilii care au patru sau mai multe persoane în întreţinere – 1.310 lei (anterior – 800 lei).

Pentru contribuabilii care realizează venituri brute lunare din salarii cuprinse între 1.951 lei şi 3.600 lei, inclusiv, deducerile personale sunt degresive faţă de cele de mai sus fiind stabilite conform tabelului prevăzut la art.77 din Codul Fiscal.

Pentru contribuabilii care realizează venituri brute lunare din salarii de peste 3.600 lei, nu se acordă deducerea personală .

  1. CONTRIBUŢII SOCIALE OBLIGATORII

 

  1. Cotele de contribuţii de asigurări sociale sunt următoarele:
  2. a) 25% datorată de către persoanele fizice care au calitatea de angajaţi sau pentru care există obligaţia plăţii contribuţiei de asigurări sociale;
  3. b) 4% datorată în cazul condiţiilor deosebite de muncă, de către persoanele fizice şi juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora;
  4. c) 8% datorată în cazul condiţiilor speciale de muncă, de către persoanele fizice şi juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora.

Anterior modificării, cotele de contribuţii de asigurări sociale, erau:

  1. a) 26,3 % pentru condiţii normale de muncă, din care 10,5% pentru contribuţia individuală şi 15,8% pentru contribuţia datorată de angajator;
  2. b) 31,3% pentru condiţii deosebite de muncă, din care 10,5% pentru contribuţia individuală şi 20,8% pentru contribuţia datorată de angajator;
  3. c) 36,3% pentru condiţii speciale de muncă şi pentru alte condiţii de muncă , din care 10,5% pentru contribuţia individuală şi 25,8% pentru contribuţia datorată de angajator.
  1. De asemenea, baza lunară de calcul a contribuţiei de asigurări sociale, în cazul persoanelor fizice care realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor, o reprezintă câştigul brut realizat din salarii şi venituri asimilate salariilor, în ţară şi în alte state, cu respectarea prevederilor legislaţiei europene aplicabile în domeniul securităţii sociale, precum şi a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte.
  2. Referitor la contribuţia de asigurări sociale datorată de persoanele fizice care realizează venituri din activităţi independente:

             – baza lunară de calcul o reprezintă venitul ales de contribuabil, care nu poate fi mai mic decât nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată aprobat prin hotărâre a Guvernului, în vigoare în luna pentru care se datorează contribuţia. Anterior modificării, baza lunară de calcul reprezenta echivalentul a 35% din câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale..

– persoanele fizice care realizează venituri din activităţi independente, din una sau mai multe surse de venit, datorează contribuţia de asigurări sociale dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii, după caz:

  1. a) venitul net realizat în anul precedent, determinat în sistem real, exclusiv cheltuielile reprezentând contribuţia de asigurări sociale, raportat la numărul lunilor de activitate din cursul anului, este cel puţin egal cu nivelul salariului de bază minim brut pe ţară în vigoare în luna ianuarie a anului pentru care se stabileşte contribuţia;
  2. b) venitul net lunar estimat a se realiza este cel puţin egal cu nivelul salariului de bază minim brut pe ţară în vigoare în luna în care îşi încep activitatea sau nivelul salariului de bază minim brut pe ţară în vigoare în luna ianuarie a anului pentru care se stabileşte contribuţia, în cazul celor care trec de la determinarea venitului net anual pe baza normelor anuale de venit la stabilirea venitului net anual în sistem real;
  3. c) valoarea lunară a normelor de venit, obţinută prin raportarea normelor anuale de venit la numărul lunilor de activitate din cursul anului după aplicarea corecţiilor prevăzute de Codul Fiscal, este cel puţin egală cu nivelul salariului de bază minim brut pe ţară în vigoare în luna ianuarie a anului pentru care se stabileşte contribuţia, în cazul contribuabililor care în anul fiscal în curs desfăşoară activităţi impuse pe bază de norme de venit;
  4.          d) venitul net lunar realizat în anul precedent, rămas după scăderea din venitul brut a cheltuielii deductibile (cota forfetară de 40%) raportat la numărul lunilor de activitate din cursul anului, este cel puţin egal cu nivelul salariului de bază minim brut pe ţară în vigoare în luna ianuarie a anului pentru care se stabileşte contribuţia, în cazul contribuabililor care realizează venituri din drepturi de proprietate intelectuală pentru care impozitul pe venit se stabileşte prin reţinere la sursă. Anterior modificării, în cazul veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală, CAS se reţinea la sursă de către plătitorul de venit, iar persoana fizică care realiza aceste venituri nu avea obligaţia depunerii declaraţei.

– persoanele fizice, obligate la plata contribuţiei, depun anual la organul fiscal competent, declaraţia privind venitul asupra căruia datorează contribuţia, ca urmare a îndeplinirii condiţiilor. Termenul de depunere fiind până la data de 31 ianuarie inclusiv a anului pentru care se stabileşte CAS. Pentru anul 2018, termenul de depunere s-a proorogat până la data de 15 aprilie 2018, în conformitate cu prevederile OUG nr. 2/2018.

În cazul contribuabililor care încep să desfăşoare activitate în cursul anului, declaratia se depune în termen de 30 de zile de la data producerii evenimentului.

– persoanele fizice care în anul fiscal precedent au realizat venituri cumulate din activităţi independente sub nivelul plafonului minim nu au obligaţia depunerii declaraţiei şi nu datorează contribuţia de asigurări sociale pentru anul în curs.

– persoanele fizice pot opta pentru depunerea declaraţiei şi pentru plata contribuţiei de asigurări sociale pentru anul în curs, în aceleaşi condiţii prevăzute pentru persoanele care realizează venituri lunare peste nivelul salariului de bază minim brut pe ţară. Opţiunea este obligatorie pentru întregul an fiscal.

– încadrarea în plafonul lunar se efectuează prin însumarea veniturilor din activităţi independente.

– cota de CAS datorată de persoanele fizice care realizează venituri din activităţi independente este de 25%.  Anterior modificării, cota era de 10,5%, cu posibilitatea de a se opta pentru cota generală de 26,3%.

– contribuţia de asigurări sociale datorată de persoanele fizice care realizează venituri din activităţi independente, care nu se încadrează în categoriile de persoane exceptate de la plata contribuţiei de asigurări sociale  se stabileşte de organul fiscal competent, prin decizie de impunere, pe baza declaraţiei depusă de contribuabil.

– baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale se evidenţiază lunar, iar plata acesteia se efectuează trimestrial, în 4 rate egale, până la data de 25 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru.

– prevederea privind definitivarea contribuţiei de asigurări sociale în cazul veniturilor din activităţi independente a fost abrogată.

  1. Contribuţia de aigurări sociale de sănătate (CASS) datorată Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate

           4.1 În contextul majorării cotei CASS datorată pentru persoanele fizice asigurate în sistemul de sănătate, de la 5,5% la 10%, categoriile de persoane pentru care în anul 2017 contribuția se suporta de la bugetul de stat, au fost incluse în  categoria persoanelor exceptate de la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate, după cum urmează:

persoanele fizice care au calitatea de pensionari, pentru veniturile din pensii;

persoanele care se află în concediu medical pentru incapacitate temporară de muncă, acordat în urma unui accident de muncă sau a unei boli profesionale, pentru indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale;

persoanele care beneficiază de indemnizaţie de şomaj sau, după caz, de alte drepturi de protecţie socială care se acordă din bugetul asigurărilor pentru şomaj, potrivit legii, pentru aceste drepturile băneşti;

persoanele care se află în concediu de acomodare, potrivit Legii nr. 273/2004 privind procedura adopţiei, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în concediu pentru creşterea copilului potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, precum şi în concediu pentru copilul cu handicap potrivit Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, pentru drepturile băneşti acordate de aceste legi;

persoanele fizice care beneficiază de ajutor social, potrivit legii, pentru aceste drepturi bănești;

persoanele care execută o pedeapsă privativă de libertate sau se află în arest preventiv în unităţile penitenciare, persoanele reţinute, arestate sau deţinute care se află în centrele de reţinere şi arestare preventivă organizate în subordinea Ministerului Afacerilor Interne, precum şi persoanele care se află în executarea unei măsuri educative ori de siguranţă privative de libertate, respectiv persoanele care se află în perioada de amânare sau de întrerupere a executării pedepsei privative de libertate;

străinii aflaţi în centrele de cazare în vederea returnării ori expulzării, precum şi pentru cei care sunt victime ale traficului de persoane, care se află în timpul procedurilor necesare stabilirii identităţii şi sunt cazaţi în centrele special amenajate potrivit legii;

personalul monahal al cultelor recunoscute, aflat în evidenţa Secretariatului de Stat pentru Culte;

persoanele cetăţeni români, care sunt victime ale traficului de persoane, pentru o perioadă de cel mult 12 luni.

Persoanele fizice aflate în situaţiile menționate, sunt exceptate de la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pe perioada și, după caz, pentru drepturile bănești primite în virtutea faptului că se află în categoria respectivă de persoane, dacă nu realizează venituri din activități independente și din celelalte categorii de venituri pentru care se datorează CASS sau dacă nivelul lunar al acestora este sub valoarea salariului de bază minim brut pe ţară. În cazul realizării de venituri peste nivelul salariului de bază minim brut pe ţară, lunar, persoanele respective datorează contribuţia de asigurări sociale de sănătate.

            4.2  Contribuabilii care realizează venituri din activităţi independente, venituri din asocieri cu persoane juridice, venituri din cedarea folosinţei bunurilor, venituri din investiţii, venituri din activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură şi venituri din alte surse, care nu se încadrează în categoriile exceptate de la plata CASS, datorează CASS dacă realizeză venituri anuale cumulate cel puţin egale cu 12 salarii de bază minime brute pe ţară din una sau mai multe surse de venituri din cele menţionate.          Baza lunară de calcul a CASS este salariul de bază minim brut pe ţară în vigoare în luna pentru care se datorează contribuţia. În anul 2017 baza de calcul reprezenta diferenţa dintre venitul brut şi cheltuielile deductibile(exclusiv CASS) sau valoarea normei anuale de venit.

Veniturile care se iau în calcul la verificarea plafonului sunt cele realizate din una sau mai multe surse de venituri, din următoarele categorii de venituri:

  1. a) venitul net din activităţi independente;
  2. b) venitul brut din asocieri cu persoane juridice;
  3. c) venitul net sau norma de venit, după caz, pentru veniturile din cedarea folosinţei bunurilor;
  4. d) venitul/câştigul din investiţii;
  5. e) venitul net sau norma de venit, după caz, pentru veniturile din activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură;
  6. f) venitul brut/venitul impozabil din alte surse, prevăzute de Codul Fiscal.

 

Persoanele fizice menţionate mai sus, care sunt obligate la plata CASS, depun la organul fiscal competent, până la data de 31 ianuarie inclusiv a anului pentru care se stabileşte contribuţia, declaraţia cu privire la încadrarea veniturilor realizate în plafonul lunar. Pentru anul 2018, termenul de depunere s-a proorogat până la data de 15 aprilie 2018, în conformitate cu prevederile OUG nr. 2/2018.

De asemenea, declaraţia se depune în termen de 30 de zile de la data producerii evenimentului, în cazul contribuabililor care încep să desfăşoare activitate sau încep să realizeze venituri în cursul anului fiscal, iar venitul lunar estimat a se realiza este cel puţin egal cu nivelul salariului de bază minim brut pe ţară în vigoare în luna pentru care se estimează veniturile. Anterior acestei modificări, organul fiscal stabilea CASS reprezentând plăţi anticipate pe baza venitului estimate/normei de venit.

Persoanele fizice care realizează venituri anuale sub nivelul a 12 salarii de bază minim brute pe ţară pot opta pentru depunerea declaraţiei şi pentru plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate pentru anul în curs, în aceleaşi condiţii prevăzute pentru persoanele care realizează venituri anuale peste nivelul a 12 salarii de bază minime brute pe ţară. Opţiunea este obligatorie pentru întregul an fiscal.

Contribuţia de asigurări sociale de sănătate datorată de persoanele fizice se stabileşte de organul fiscal competent, prin decizie de impunere, pe baza declaraţiei depusă de contribuabil. Baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate se evidenţiază lunar, iar plata se efectuează trimestrial, în 4 rate egale, până la data de 25 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru. Contribuţia de asigurări sociale de sănătate stabilită prin decizia de impunere  se calculează prin aplicarea cotei de contribuţie de 10% asupra bazei de calcul menţionate mai sus.( nu se mai reglementează plăţile anticipate şi definitivarea CASS de către organul fiscal – articolul din lege care prevedea acest lucru a fost abrogat).

Persoanele care în cursul anului fiscal îşi încetează activitatea sau intră în suspendare temporară a activităţii potrivit legislaţiei în materie, depun la organul fiscal competent, în termen de 30 de zile de la data la care a intervenit evenimentul, o declaraţie în vederea stopării obligaţiilor de plată reprezentând contribuţia de asigurări sociale de sănătate.

          4.3 Pentru persoanele fizice fără venituri baza lunară de calcul asupra căreia se plătește contribuția de asigurări sociale de sănătate este salariul de bază minim brut pe ţară în vigoare în luna pentru care se datorează contribuția de asigurări sociale de sănătate, în vederea corelării cu creșterea salariului lunar minim brut pe țară și cu regimul fiscal aplicabil celorlalte categorii de contribuabili la sistemul național de sănătate.

  1. Contribuţia asiguratorie pentru muncă

           În cadrul Titlului V ,,Contribuţii sociale obligatorii , a fost introdus un nou capitol, respectiv ,,Contribuţia asiguratorie pentru muncă”, fiind abrogate capitolele care cuprindeau contribuţiile asigurarilor pentru şomaj, contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale, contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale, contribuţia la fondul de garantare pentru plata creanţelor fiscale.

       5.1. Contribuabilii care datorează contribuţia asiguratorie pentru muncă sunt:

  1. a) persoanele fizice şi juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora, pentru cetăţenii români, cetăţeni ai altor state sau apatrizii, pe perioada în care au, conform legii, domiciliul sau reşedinţa în România, cu respectarea prevederilor legislaţiei europene aplicabile în domeniul securităţii sociale, precum şi a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte;
  2.  b) persoanele fizice cetăţeni români, cetăţenii altor state sau apatrizii, pe perioada în care au, conform legii, domiciliul sau reşedinţa în România, şi care realizează în România venituri din salarii sau asimilate salariilor de la angajatori din state care nu intră sub incidenţa legislaţiei europene aplicabile în domeniul securităţii sociale, precum şi a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte.

5.2 Categorii de venituri pentru care se datorează contribuţia asiguratorie pentru muncă

Contribuţia asiguratorie pentru muncă se datorează pentru veniturile din salarii şi asimilate salariilor, astfel cum sunt definite în Codul Fiscal, acordate de către contribuabilii menţionaţi mai sus.

5.3 Cota contribuţiei asiguratorie pentru muncă

Cota contribuţiei asiguratorie pentru muncă este de 2,25%.

       5.4. Baza de calcul al contribuţiei asiguratorii pentru muncă

       Baza lunară de calcul al contribuţiei asiguratorii pentru muncă o reprezintă suma câştigurilor brute realizate din salarii şi venituri asimilate salariilor, în ţară şi în străinătate, cu respectarea prevederilor legislaţiei europene aplicabile în domeniul securităţii sociale, precum şi a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte.

       5.5 Stabilirea şi plata contribuţiei asiguratorie pentru muncă

Persoanele fizice şi juridice care datorează contribuţia asiguratorie pentru muncă,  au obligaţia de a calcula şi de a o plăti la bugetul de stat, într-un cont distinct, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc veniturile sau până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se plătesc veniturile, după caz.

            Din contribuţia asiguratorie pentru muncă încasată la bugetul de stat se distribuie lunar, până la sfârşitul lunii în curs, o cotă de:

  1. a) 15%, care se face venit la Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale;
  2. b) 20%, care se face venit la Bugetul asigurărilor pentru şomaj;
  3. c) 5%, care se face venit la Sistemul de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale;
  4. d) 40%, care se face venit la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate pentru plata concediilor medicale;
  5. e) 20%, care se face venit la bugetul de stat într-un cont distinct.

          5.6 Depunerea declaraţiei privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate

Persoanele care datorează contribuţia asiguratorie pentru muncă sunt obligate să declare această contribuţie până la termenul de plată menţionat mai sus, prin depunerea Declaraţiei privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate – formular 112.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.