Printează acest articol Printează acest articol

Pe coclauri vasluiene: Cârja-Murgeni

Ultimul workshop din cadrul proiectului  “Satul vasluian – tradiție și actualitate”, derulat de Consiliul Judeţean Vaslui, prin Centrul Județean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Tradiționale (CJCPCT) Vaslui  a avut  ca obiectiv zona oraşului Murgeni, o zonă a contrastelor, în care ruralul stă la aceeaşi masă cu spaţiul urban, o zonă în care frumuseţea şi bogăţia naturii uimeşte,  cu familii sărace, cu copii mulţi şi frumoşi, dar şi cu oameni gospodari, inventivi şi cu un primar care se străduieşte să le ofere tuturor locuitorilor din zonă  condiţii de trai civilizate.

Cel mai mic oraş din judeţ, Murgeniul a căpătat acest statut cumva forţat, în 2003, fiindu-i arondate şase sate: Floreni, Raiu, Cârja, Lăţesti, Sărăţeni, Schineni. Aşa se face că primarul oraşului, Ion Buta, aflat la al doilea mandat, are de administrat nu numai un oraş, ci şi comunele din jur, cu toate problemele specifice zonelor rurale.

În drumeţia noastră la Cârja, unde vizităm  Biserica cu hramul „Naşterea Maicii Domnului”, monument istoric, ridicată între 1831-1833, de Protopopul Vrabie şi familia sa, care avea o moşie în zonă.  Istoria bisericii ne este povestită de preotul paroh al comunităţii. Aşa aflăm că lăcaşul a fost construit din vălătuci de pământ pe furci de lemn,  căptuşită cu scândură pe exterior şi acoperită cu tablă. Sistemul de boltire e unul dintre cele mai spectaculoase întâlnite în bisericile de lemn ale Vasluiului: calote despărțite de nervuri în torsadă, şi o chei de boltă de forma unei rozete solare. După 1930 la biserică s-a mai adaugat un pridvor, care a schimbat aspectul bisericii originale. Tot preotul ne arată şi “comorile” locului:  icoane vechi şi un pocal de argint, toate inscripţionate în chirilică.
Satul nu impresionează cu nimic: în cea mai mare parte case sărăcioase, multe părăsite. Ne atrag atenţia copii: mulţi şi frumoşi. De după stălpul unei porţi deschise se iţeşte un prichindel care ne priveşte cu ochi mari şi curioşi. Rând pe rând, apar alţi trei, dar şi mama copiilor, cu al cincileea prunc în căruţ. O întrebăm cum se descurcă şi aflăm că, imediat după naşterea  ultimului copil, soţul a avut un atac cerebral şi acum toţi trăiesc din pensia acestuia.  Ne întristăm, dar câteva zeci de capre, care pasc într-o pădurice de salcâmi, ne schimbă starea de spirit. Apare şi stăpâna lor, o tânără de 22 de ani, care spune că sunt fix 100 de animale, cumpărate cu un an în urmă de ea şi de soţul ei. Aveam să îi reîntâlnim ceva mai târziu, aducând caprele acasă, unde, în curte, cocoţaţi într-o căruţă, se jucau cei trei copii ai lor, împreună cu micuţul  unui vecin. Nu au prea multe jucării, aşa cum nu au nici ceilalţi copii din zonă:  o fetiţă se joacă pe preşul din faţa casei, cu frăţiorul ei, răsfoind o carte veche, mult prea greoaie pentru vârsta lor, o alta s-a adăpostit de soare în cuşca părăsită a unui câine unde, din căteva scândurele, încearcă să construiască o căsuţă pentru singura păpuşă pe care o are.  Parcă pentru a compensa modestia caselor,  bogăţia şi frumuseţea naturii e de nedescris: grădinile localnicilor continuă cu ape nesfârşite, a căror luciu  e spart doar de pâlcuri de trestii, de aripile raţelor care trec în zbor sau de câte un peşte care cade apoi cu ygomot, formând cercuri largi. În depărtare, peste linia unor  sălcii, zărim casele unui sătuc din Republica Moldova.  Ne exprimăm ideea că în zonă masa zilnică poate fi asigurată de apele din zonă, dar aflăm că toate bălţile au fost concesionate, sunt în proprietate privată, şi orice undiţă aruncată în apă intră în categoria braconajului.

Mai târziu, spre seară, însoţiţi de Ioan Buta, primarul localităţii, mergem în ceea ce noi am spus “Delta Prutului”, pentru că altfel ar fi greu să descrii farmecul sălbatec al zonei: întinderi nesfârşite de ape, mângâiate de vânt, în care se reflectă lumina soarelui, sălcii pletoase, stufărişuri parcă aruncate în apă de mâna unui designer inspirat, o vegetaţie bogată prin care străbaţi cu greu, apreciată de aimalele din zonă, rai al păsărilor acvatice, pe care le zărim, din păcate, doar de departe: lebede, rațe și gâște sălbatice, rândunele de apă, lișițe, berze,pescăruşi şi pelicani.  Pitorescul zonei este completat de cel al dealurilor care o mărginesc, uneori la o distanţă de câteva sute de metri.  Apusul soarelui ne găseşte tot printre bălţi şi asistăm la o scenă ruptă parcă dintr-un film, sîngeriul cerului dublându-se în apele liniştite, într-o splendoare greu de cuprins în cuvinte.  Din păcate, deşi zona este o destinație turistică de vis,  aflăm că proprietarii exploataţiilor piscicole nu s-au arătat interesaţi de amenajarea unui spaţiu de agrement, în care cei care doresc să poată veni să se bucure de frumuseţea locurilor.

Părăsim cu greu lumea mirifică de pe malul Prutului, pentru a ne întoarce în locurile mai puţin sălbatece, în care trăiesc locuitorii Murgeniului. Firesc, suntem dornici să aflăm şi care sunt proiectele primarului Ion Buta. “Mai bine vă arăt!”, ne spune acesta, pentru a ne convinge parcă de adevărul celor ce ne va spune. Şi are ce să arate  primarul: utilaje care lucrează în paralel pentru finalizarea asfaltării Cârja, Lăţeşti şi Floreni, altele care lucrează din plin pentru realizarea drumurilor principale din Sărăţeni, Schineni şi Raiu. În total 16 kilometri de drum asfaltat. Iar primarul se pricepe de minune cum trebuie realizat un drum de calitate. Descoperim că are în maşină toate schiţele şi hărţile necesare şi supraveghează lucrările îndeaproape.

“În total avem 148 de kilometri de drumuri principale şi secundare şi realizarea unui infrastructuri de calitate este principalul meu obiectiv. Desgur, nu pot să neglijez nici celelalte necesităţi ale oraşului. Astfel, acum se lucrează intens la finalizarea repraţiilor de la Grupul Şcolar Agricol, acolo unde ne-am confruntat cu nişte lucrări efectuate anterior, cu vicii ascunse. În plus, conform noilor reguli PSI, am fost nevoiţi să realizăm o nouă expertiză şi să modificăm proiectele iniţiale. De luni (10 iulie, n.r.), începem construirea unei pieţe agro-alimentare, cu fonduri de la bugetul local. Este o investiţie propusă şi de primarul dinaintea mea şi căreia, la acea dată, m-am opus, datorită costurilor ridicate. Practic, acel proiect se ridica la 23 miliarde lei vechi, mai mult de jumătate din sumă fiind destinată reabilitării unei clădiri vechi, extrem de degradate. Am reevaluat proiectul, incluzând demolarea clădirii şi construirea unui bloc alimentar nou şi l-am adus la suma de 530.000 lei, adică 5,3 miliarde lei vechi. Deasemenea, pe OG 28, am căştigat finanţarea  pentru un proiect de Cămin Cultural la Cărja, cu o valoare de 2,2 miliarde lei, finanţat prin MADDR.Am finalizat, cu bani de la bugetul local, canalizarea pe trei străzi şi modernizarea trotuarelor din zona spitalului, iar până pe 15 iulie ne-am propus finalizarea lucrărilor de asfaltare în Murgeni, pe trei străzi, Energiei, Sturza şi Aurel Negară, o investiţie de 100.000 lei, din bugetul local. Am reuşit să pavăm o mare parte din oraş şi să realizăm reţele de canalizare. Avem în proiect canalizarea în două etape, pentru că vorbimn de o investiţie mare, a întregului oraş Murgeni şi ne dorim ca, ca în viitor să modernizăm şi să extindem Spitalul de Psihiatrie, pe cel puţin două secţii, Psihiatrie şi Pediatrie,  prin construirea a două noi pavilioane”, ne spune primarul Ion Buta.

Rând pe rând, cutreierăm toate satele. Peisajul se schimbă, coborăm, ridicăm şi ocolim dealuri înverzite, sau frumos colorate într-o  grafică impecabilă de iulie, în care culorile sunt date de lanurile de grâu, de porumb şi de floarea soarelui. Pănă şi casele au altă structură, mărturie mută a spiritului gospodăresc a oamenilor din zonă. La Schineni primarul ne arată o şcoală, cu şase săli de clasă,  începută din 2007 şi neterminată. Visul lui este să finalizeze construcţia, motiv pentru care a făcut nenumărate demersuri . “S-au investit aici 7 miliarde de lei, iar acum construcţia se degradează. Este păcat, pentru că proiectul este unul foarte bun. Eu nu pot prognoza cu exactitate care va fi numărul copiilor la începutul unui an şcolar, din cauza migraţiei populaţiei. Sunt multe familii plecate în străinătate, dar pot să am surpriza ca, în august sau septembrie să mă trezesc cu foarte mulţi copii înscrişi, din rândul celor care acum sunt cu părinţii. Eu trebuie să iau în calcul o astfel de situaţie şi să fiu pregătit”.

La Floreni, un sat cu două cartiere şi extrem de întins ca suprafaţă, primarul ne arată drumul asfaltat, realizat în proporţie de 35% , cu legături la şoseaua naţională şi la drumul judeţean, dar aflăm şi de bucuria localnicilor cărora nu le venea să creadă că au scăpat de noroaie. Un bătrân ne face semn să oprim. Are o cerinţă pentru primar, dar este şi dornic să ne arate ce poate face un gospodar de 76 de ani. Şi nu putem să nu admirăm sera de roşii a lui Ştefan Buţă şi parcela de gogoşari. Dar ce ne-a atras atenţia a fost o maşinărie ciudată, care avea ataşată o căruţă. “Ăsta este tractorul meu! Doar motorul e original, restul pieselor le-am făcut eu, din diverse lucruri. Dar merge bine! Cu el ar, semăn sau car diverse lucruri!”, ne spune mândru neaţ Ştefan.

La ieşirea din Floreni,  primarul ne arată un teren   viran pe care Primăria, în parteneriat cu DGASPC Vaslui şi Asociaţia “Zâmbet pentru zâmbet” Floreni va ridica o locuinţă protejată pentru  20 de copii.

“Încet, încet, lucrurile se schimbă şi pe aici. Când eşti primar, trebuie doar să vrei şi să îţi doreşti să laşi ceva în urma ta”, a conchis Ion Buta, primarul oraşului Murgeni.

  • Fotografii realizate în cadrul proiectului  “Satul vasluian – tradiție și actualitate”, derulat de Consiliul Judeţean Vaslui, prin CJCPCT Vaslui.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *