La Roşieşti, Moş Crăciun a venit din Olanda
Au parcurs aproape 2.000 de kilometri pentru a veni cu daruri la oamenii din Roşieşti. Nu a fost Moş Crăciun, ci un român cu cetăţenie olandeză, Cristi Teodor şi prietenul său, Rody Spooren, din Olanda. Iar cei doi nu au venit cu sania, ci cu un microbuz plin cu jucării, rechizite, îmbrăcăminte şi cărucioare pentru copii şi pentru personele cu handicap. Toate acestea au fost destinate oamenilor din comuna Roşieşti şi persoanelor de la Centrul de îngrijire şi Asistenţă pentru Persoane Vârstnice de la Giurcani.
Zeci de copii, adulţi, persone cu handicap din comună Roşieşti şi de la Centrul din Giurcani au simţit magia sărbătorilor când Moş Crăciun (Remus Bob, preşedintele Asociaţiei «Bucuria copiilor noştri», Roşieşti), le-a bătut la poartă, încărcat cu daruri. Şi nu orice fel de daruri. Frumoase şi unele dintre ele extreme de practice: rechizite, jucării şi păpuşi de tot felul, dar şi hăinuţe şi încălţăminte pentru cei necăjiţi, cărucioare pentru bebeluşi şi pentru persoanele cu handicap, cadre de mers pentru bătrâni. Timp de două zile, cei doi olandezi, însoţiţi de preşedintele asociaţiei din localitate, au mers din casă în casă şi au împărţit bucurii.
Plecat de 23 de ani din România, Cristi Teodor ne-a povestit cum a ajus Moş Crăciun: “Dan Buchidău, prietenul meu din copilărie, mi-a povestit despre asociaţia din satul ăsta, despre problemele oamenilor de aici, şi m-a rugat, dacă pot, să dau o mâna de ajutor. Pe la sfârşitul lunii noiembrie am trimis un colet, dar mi-am zis că este puţin. Aşa m-am gândit să fac o colectă. Reacţiile celor din Olanda au fost copleşitoare când le-am povestit de intenţia mea, şi am adunat mai mult decât îmi închipuiam că aş putea. De aici ideea de a lua un microbuz, şi mulţumesc Ms. De Vries Volvo & Renault trucks Heerenveen pentru mijlocul de transport oferit. După drumul parcurs, după ce am oferit ce am adus, nu pot să spun decât că mă simt satisfăcut pentru că am făcut ceva pentru oamenii din ţară. Recompensa a fost bucuria de pe chipul celor care au primit darurile noastre. Şi sunt mândru de băieţii de aici, de Dan Buchidău şi de Remus Bob, cei care au făcut asociaţia. Sunt deci şi oamenii care se gândesc la alţii, fără să aştepte vreo recompensă. A fost o experienţă foarte plăcută, intensă fizic, şi mai ales psihic, iar sentimentele pe care le-am avut au fostamestecate: compasiune, supărare, milă, bucurie”
Rody Spooren s-a declarat şi el copleşit de tot ce a văzut. “Sunt prima dată în România, şi îmi place ţara, chiar dacă este atât de diferită de Olanda. Am întâlnit oameni frumoşi, calzi, m-a uimit să văd că oamenii te saluta chiar dacă nu te cunosc, şi m-a impresionat faptul că, deşi unii sunt atât de săraci, sunt cu zâmbetul pe buze.”, a spus acesta.
English version:
They have travelled 2000 kilometers to bring gifts for the people of Rosiesti. It wasn’t Santa Claus, but a Romanian with Dutch citizenship. Cristi Teodor and his friend, Rody Spooren, from Holland. The two of them didn’t arrived on a sled, but with a minibus packed with toys, clothes, baby strollers and wheelchairs for the handicapped persons. All this were destined for the people of Rosiesti village and for the people from the Centre of Caring and Assistance for Elderly Persons from Giurcani, who have felled the magic of Christmas when Santa Claus (Remus Bob, president of the Association “Happiness of our children”, Rosiesti), knocked on their door, carrying the presents. But this gifts were no ordinary gifts. They were beautiful and some of them extremely practical: school items, toys, puppets of all kinds, but also clothes and shoes for the poor ones, baby strollers and wheelchairs for the disabled ones and walking frames for the elderly. For two days, these two Dutch guys, accompanied by the president of the local association, walked from one house to another and shared happiness. Having left Romania for 23 years, Cristi Teodor told us how he end up being Santa Claus: “Dan Buchidau, my friend since childhood, told me about his association based in this village, about the people’s problems that live there and asked me, if I can, to give a helping hand. At the end of November I send a package, but I was told that it’s not enough, so I thought I start a fund raiser. The reactions from the Dutch people were overwhelming when I told them about my intentions, and I collected more than I ever imagine I could. After that I have bought a minibus, and I would like to thank Ms. De Vries from Volvo & Renaul Trucks Heerenveen for the help. After I have travelled to give to the people what I have brought from Holland, the only thing I can say is that I feel fully satisfied that I did something for the people from my home country. The reward was the happiness on people’s faces when they received our presents. I am also proud for Dan Buchidau and Remus Bob, the ones that started the association. It reflects that still exists the peoples that think about others, without expecting something in return. It was a very pleasing experience, physically intense, but mostly psychical, and the feelings that I felt were mixed with compassion, upset, petty, joy”. Rody Spooren also said that he was overwhelmed about what he saw. “I am for the first time in Romania and I like the country, even if it is so different from Holland. I met beautiful people, warm people, it amazed me to see that here, people greet you even if they don’t know you, and it impressed me that, even if some of the people are very poor, they still have a smile on their face”.
