Dragostea există

Dragostea există, clar! Te învăluie, te fură…
Este şi mai grav când este prea curată, mult prea pură.
Am păţit-o eu dăunăzi, cu o prea frumoasă Muză
Minunată, corp divin şi privire de-andaluză.

Te inspiră să fii geniu! Nu-ncerc minimul afront,
Îl transformă-n Eminescu şi pe cel mai mare tont.
Am privit-o de la geamu-mi nopţi întregi că să-nţeleg
Taina adoraţiei şi minunea s-o dezleg.

Mihaela e-al ei nume, după cum am auzit,
Şi-are gingăşia tandră a caisului înflorit.
Dar mai e şi foarte ascunsă, ori eu nu inţeleg defel
Firea plină de himere a vestitului arhanghel.

Sunt îndrăgostit ca Luna, de-al ei Soare, fără rost.
Ca un comandant de oşti plănuind în avanpost,
Mi-am dat seama-ntr-un final, după câteva luni bune,
Trebuie să-i spun chiar eu, n-are altcineva a-i spune.

Uite Luna iar răsare, încărcată-n în valuri mate,
Dar lumina e destulă să văd şoldurile-i late.
Atitudinea e totul, decolteul şi mai mult
Stau atent şi-aştept cu calm, al fiorului tumult.

Nu lipseşte nici acum, paşii ei se-aud absent
Mângâind aleea sumbră, cu pavele de ciment.
Bănuind că este şansa vieţii, nesperată,
Ies în calea ei să-i spun, de iubirea mea curată.

Cu emoţii si-nteres, aştept un răspuns final …
– Vreau să te cunosc frumoasa, de se poate … personal
O privesc inmărmurit, prins în farmecele ei
– Sunt din Tulcea şi sunt curvă, n-ai cumva 50 de lei? (Ionuţ Ţonea)