O carte pe zi: “Ultima amintire”, de Deborah Bee

“Sunt trasa iar in realitate de niste voci galagioase.

    Camera mea pare sa fie plina de oameni.

    — De ce nu mi-ati spus despre asta cand am ajuns aici?

    Asta e sora mea. I-as recunoaste vocea dintr-o mie. Sora mea e aici. O stiu pe sora mea. Numele ei este Carol si e mai mare decat mine si mult mai curajoasa. Intotdeauna a fost asa. Nici n-am realizat ca a venit. Doamne, trebuie sa fie grav.

    — Daca nu stiu ce barbat ciudat a fost in camera ei, de ce nu mi-ati spus imediat?

    — Pentru ca am discutat cu Brenda, Carol.

    Doamne, sunt toti aici.

    — Si cu ce schimba asta lucrurile?

    — Nu vrem sa ne stie treburile toata lumea. Nu-i asa, Brian? Brian?

    — Asa e, June, dar asta nu este un motiv. Motivul pentru care nu am spus este ca acest barbat a disparut acum. Politia este aici. Au o poza a lui. Sa lasam toate astea in grija lor. Ar trebui sa ne ingrijim de Sarah. Sa o ajutam sa-si revina. Sa-i vorbim, asa ne-au zis.

    — Dar, tata, nu functioneaza, nu-i asa?

    — Domnul Malin este specialistul care are grija de ea, iar el spune ca trebuie pur si simplu sa vorbim cu ea.

    — Pai, mama, hai sa-l aducem pe domnul Malin aici. Sa vedem ce altceva mai poate face acest spital. Poate niste teste medicale.

    — Nu vrem probleme, Carol. Brian, spune-i lui Carol ca nu vrem probleme. Brian!

    — Probleme? Deja avem probleme, mama. Probleme mai mari ca astea nu cred ca e posibil sa existe. Chiar nu pricepi? Nu intelegi ca trebuie sa facem ceva acum?

    Imi place cand se enerveaza. Intotdeauna se enerveaza. Ea este cea care spune lucrurilor pe nume.”

”Ultima amintire”, reuseste sa sublinieze o serie de probleme carora generatia tanara este nevoita sa le faca fata. Cartea, publicată prima data în Marea Britanie a ajuns de îndată bestseller, este un thriller fascinant, o poveste care te ține cu sufletul la gură până la ultima pagină, care, firește, oferă surprize, dovedind că autoarea este deja o maestră a genului. Povestea e scrisă din două perspective, a unui adult și a unui adolescent, între care există o relație specială, unică.

Sarah se trezește pe patul unui spital, în comă. Suferă de sindromul locked in, adică poate auzi tot ce se întâmplă în jurul ei, dar nu se poate mișca în niciun chip, creierul ei, socotesc medicii, e mort. În plus, nu-și mai amintește nimic din viața ei, dar înțelege – din discuțiile celor din jur – că a fost lovită și prădată pe stradă, iar soțul ei a fost asasinat. La căpătâiul ei se perindă familia, medici și surori, dar și o fetișcană de 14 ani, Kelly, care i-a fost vecină, se consideră prietena ei și care este convinsă că Sarah va supraviețui și face tot ce-i stă în puteri să-i readucă memoria. Treptat, Sarah își amintește frânturi din viața ei, poliția anchetează cazul, dar singura care va ajuta poliția, indirect, va fi adolescenta.

 Chiar dacă nu o să vă înghețe sângele în vene, cartea se citește ușor, dorința de a afla finalul se instalează rapid, iar lucrurile dezvăluite spre sfârșit o să vă facă pielea de găină,

Rubrică realizată cu sprijinul Bibliotecii Județene Nicolae Milescu Spătarul Vaslui.

Cartea poate fi găsită la Secția de împrumut la domiciliu pentru adulți a Bibliotecii Județene