Proiect inedit: RUTA BISERICILOR DIN LEMN DIN JUDEȚUL VASLUI

Consiliul Județean Vaslui a finalizat o rută a tuturor bisericilor de lemn din județ, biserici ce merită vizitate măcar o dată de toți locuitorii județului și nu numai. Toate lăcașurile de cult din județ, incluse în RUTA BISERICILOR DE LEMN DIN JUDETUL VASLUI, au căi de acces care permit folosirea unui autovehicul. Pozele au fost realizate de autoritățile județene. Nu se percep taxe de vizitare. Bisericile pot fi vizitate oricând, între orele 08.00-16.00.

Denumirea rutei – RUTA BISERICILOR DE LEMN DIN JUDETUL VASLUI

Lungimea rutei – 653,8 km

1. Biserica filiala “SF. Nicolae din Balica” – Parohia Gologofta – Comuna Ivănești Foto 1 – Biserica filiala “SF. Nicolae din Balica” – Parohia Gologofta – Comuna Ivănești

Satul Gologofta se află aşezat în partea de vest a comunei Ivăneşti. Vechimea schitului Gologofta urcă în timp până în a doua jumătate a secolului al XVII-lea. Din însemnarea făcută deasupra bârnei de la intrare „7282-1774” rezultă că biserica de lemn din Gologofta a fost construită la această dată, iar de pe o bârnă situată în spatele bisericii, în slove chirilice, aflăm numele ctitorului şi din nou anul: ”Ghenadie Cazimir 1774”. Începând cu anul 1835 a fost transformat în schit de călugăriţe, până în anul 1864, când a fost desfiinţat, iar averea secularizată, în anul 1871 mai erau

în schit şapte măicuţe şi doi ieromonahi.
Schitul Gologofta se mai întâlneşte şi sub numele de schitul Balicăi, după numele hatmanului

Melinte Balica, cel care întemeiase mănăstirea Balica de lângă laşi, la care a fost închinat acest aşezământ monahal. Această biserică a fost reparată în anul 1907 cu fonduri de la enoriaşi. Atunci a fost înlocuit acoperişul deteriorat din şindrilă cu altul de tablă, care a ţinut până în anul 1932 când a fost din nou acoperită cu table, care se vede şi astăzi. Datorită greutăţii construcţiei, temelia din piatră de râu sau de carieră a fost presată în pământ, tălpile ajungând astfel la nivelul solului.

Cu ocazia unor reparaţii care s-au făcut în anul 1918, pridvorul iniţial deschis, cu cei 12 stâlpi, uniţi în partea superioară de arcade, a fost acoperit cu scânduri de brad. în anul 1955, ca urmare a scăderilor lemnului pereţilor, biserica ajunsese improprie practicării serviciului religios. Ca urmare a îndrumărilor date de către Comisia Monumentelor Istorice, s- a procedat la etanşeizarea pereţilor prin umplerea golurilor dintre bârne cu câlţi şi clei. Tot acum a fost decapată scândura de la pridvor, în locul acesteia punându-se geamuri.

Biserica are planul în formă de corabie, cu altarul pentagonal, decroşat, pronaosul dreptunghiular şi pridvorul deschis. Aspectul exterior este dominat de prezenţa celor trei turle amplasate pe pronaos, pe naos şi pe altar. Dintre bisericile de lemn din Moldova centrală, bisericile de la Gologofta şi de la Mălineşti-Gârceni sunt singurele cu trei turle. Turlele de formă paralelipipedică, cu secţiune octagonală, au pereţii înveliţi cu tablă bătută în solzi. Cruci masive, având capetele dublate şi triplate, au fost amplasate în capetele turlelor, dând o notă de semeţie acestora.

Pereţii exteriori sunt din bârne. Pe bârna de deasupra intrării este dăltuit brâul în formă de pătrate cu diagonale, în spaţiile formate de intersecţiile acestora fiind amplasate motivele ornamentale denumite „cocori”. Pe prima bârnă de sub „conzori” este săpat în lemn un registru de ocniţe, de jur împrejurul bisericii. Pe costoroabă, în spaţiul dintre console, meşterul a sculptat chenare duble de zigzaguri, obţinute prin repetarea motivelor denumite „cocori”, „înfundătura streaşinei este realizată în casete, – se arată în acelaşi studiu de mai sus-decorate pe sud, vest şi est cu cioplituri de linii frânte.”

Lumina pătrunde în biserică prin perechile de ferestre de la pronaos, de la naos şi prin cea de la altar. Ancadramentele acestora sunt ornamentate în relief, cu motivul vrejului. O singură fereastră, situată pe latura de nord, este ornamentată pe toate cele patru laturi cu un registru de zigzag.

Cele două inscripţii, amplasate pe bârnele din exteriorul pereţilor reprezintă un caz singular întâlnit la bisericile de lemn. Tot un caz singular îl constituie anul ctitoriei scris cu caractere chirilice, dublat de anul scris cu caractere arabe.

În pronaosul bisericii se află montat cafasul, având o balustradă cu zăbrele. La Gologofta se află una dintre cele mai frumoase realizări de perete despărţitor. Patru stâlpi masivi, decoraţi cu profile, marchează intrările, deasupra cărora este un brâu geometric. La partea superioară se află o friză de colonete cu arcuri trilobate. Formele colonetelor şi arcadelor, prin bogăţia suprafeţelor curbe şi a liniilor sinuase, reflectă influenţa barocă.

Peretele despărţitor este marcat de cei patru stâlpi, care formează trei intrări, cea din mijloc fiind mai mare. Stâlpii, decoraţi din tăietură, au ancadramentul ornamentat cu volume rotunjite fiind dublu festonate pe margini.

Cele trei încăperi au câte o boltă din fâşii curbe pe plan poligonal. Cele trei bolţi ale pronaosului, naosului şi altarului sunt cu bazele octogonale. Nervurile, împodobite cu sculptură sau crestate, converg spre cheile de boltă, care au forma unor discuri, acoperite recent cu icoane. Nervurile de la bolta pronaosului sunt decorate în mod asemănător cu brâul din exterior.

În naos se află un proschinitar împodobit cu sculptură executată cu multă îndemânare, care are la bază două animale fantastice, sculptate în ronde-bosse. Tot aici se află şi iconostasul Maicii Domnului, pictat de către Mihail Maxim la data de 1 ianuarie 1918. În faţa catapetesmei se află curpănul din fier forjat, prelucrat cu mult meşteşug.

Uşile împărăteşti, bogat împodobite cu sculptură, au pictate chipurile celor patru evanghelişti. Un caz particular întâlnit la aceste uşi este prezenţa în partea lor superioară a doi balauri afrontaţi, având gurile întredeschise. Acolo unde cozile lor par să se întâlnească se află o pasăre cu aripile large deschise şi cu raze în jur, simbolizând sfântul duh. Datorită acestui sistem de decorare a uşilor împărăteşti, ele constituie o raritate.

Catapeteasma bisericii din Gologofta este o capodoperă datorită atât dantelării sculptate pe registrele dintre icoane, cât şi colonetelor dintre portretele apostolilor. Icoanele proorocilor sunt împodobite de vrejuri ale unor plante orientale. Icoanele cu praznicele împărăteşti sunt împodobite de ornamente sculptate reprezentând pomul vieții. Pictura veche de pe catapeteasmă nu s-a mai păstrat.

În altarul bisericii se pot vedea un număr de cinci console în formă de cap de cal, dispuse la nivelul tavanului, la intersecţia laturilor altarului. Masa altarului se compune dintr-un blat gros de lemn, care se sprijină pe un picior masiv, cioplit în trunchiul unui stejar crescut pe loc.

Biserica este împodobită cu icoane pictate pe lemn datând din secolele XVIII-XX. Un epitaf a fost pictat pe pânză, în ulei, de către un călugăr în anul 1812. Icoana reprezentând învierea Domnului, cu 12 praznice, pictată la şcoala rusească şi datând din secolul al XlX-lea, a fost dusă la Muzeul Episcopal de la Huşi.

Datorită originalităţii construcţiei a sculpturii artistice din interior, precum şi tezaurului de icoane pictate pe lemn şi pe pânză, biserica de la Gologofta a fost trecută pe lista monumentelor istorice.

2. Biserica parohială ”Nașterea SF. Ioan Botezătorul” din Dumbrăveni – Comuna Gârceni

La izvoarele pârâului Dumbrăviţa, afluent al Racovei, la poalele dealurilor Buda şi Rafaila, se află aşezat vechiul sat răzeşesc Dumbrăveni.

Satul este aşezat pe un teren frământat şi greu accesibil, fiind străbătut de numeroase uliţe şi poteci. Când au ales locul pentru amplasarea bisericii din satul Dumbrăveni şi a cimitirului, localnicii au stabilit ca aceasta să

fie construită în partea de nord a satului, pe un loc cu mai multă stabilitate, anul de ctitorie fiind 1814. Biserica de lemn din Dumbrăveni face parte din categoria celor cu planul treflat, cu absidele laterale pentagonale şi altarul pe cinci laturi, decroşat. Având pronaosul dreptunghiular, biserica mai păstrează pridvorul deschis, cu cei 9 stâlpi decoraţi cu sculpturi şi crestături. Despre această biserică se spune că a fost făcută cu lemn de pe loc. Bătrânii spun că sub biserică se află trei rădăcini masive ale unor copaci

cu diametrul de 1,85 m, amplasate două la altar şi a treia în pronaos.
Aspectul ei exterior a suportat unele modificări ca urmare a reparaţiilor ce i s-au făcut de-a lungul

timpului, temelia a devenit soclu din beton, acoperişul şi turnurile au fost învelite cu tablă, iar pereţii, până la brâul median, au fost acoperiţi cu scândură şipcuită la încheieturi. Bârna care are crestat brâul în formă de odgon a fost prinsă cu cuie de „şânari”, făcute de către meşterul fierar, cu „foiuri”de mână.

Pe ancadramentul ferestrelor de la absidele laterale şi de la altar se pot vedea urmele decorului de lemn, deteriorat de ploile şi de timpul care s-a scurs. Ancadramentul masiv al uşii este decorat cu motive sculptate, reprezentând un registru haşurat, mărginit de o parte şi de alta de două benzi având vrejul ondulat cu frunze. Chenarul exterior al ancadramentului este decorat cu două registre de zimţi de fierăstrău. Din pridvorul bisericii se intră în pronaos printr-o uşă făcută din două ,,blăni” masive de stejar.

Turla din pronaos se află deasupra peretelui care desparte pronaosul de naos. Cei 4 stâlpi laţi din stejar, decoraţi printr-o tăietură originală, sunt festonaţi pe margini şi sculptaţi în partea superioară. Aceştia susţin în partea de sus peretele decorat cu tăieturi în formă de arcuri de cerc bilobate, împodobit fiind pe margine cu crestături şi un registru de denticuli. La intersecţia celor două arcuri de cerc meşterul a cioplit un ornament în formă de bulb pe care l-a împodobit cu sculptură. Pe bârnele situate deasupra arcadelor, precum şi pe faţetele stâlpilor peretelui despărţitor, au fost pictate, în tempera pe lemn, scene biblice şi portrete ale sfinţilor. Acesta este un caz izolat, de excepţie, a executării picturii unei biserici de lemn direct pe elementele constructive.

Cea de-a doua turlă, situată deasupra naosului, are baza octogonală împodobită cu pictură, iar turnul în formă de prismă cu opt feţe.

Catapeteasma are registre sculptate în lemn şi traforate, care unesc ramele proorocilor cu cele ale apostolilor, iar pe acesta cu ale icoanelor praznicare. Icoanele de pe catapeteasmă au fost pictate în anul 1814, iar timpul care s-a scurs a făcut să se degradeze stratul de vopsea şi gletul. Icoanele împărăteşti au fost pictate în anul 1817 folosind pulberea de aur.

Uşile împărăteşti sunt decorate în tehnica sculpturii sparte. Cele şase scene pictate sunt învăluite în ornamente ce reprezintă plante şi fructe orientale, dispuse în două benzi cu vrejuri ondulate. În partea dreaptă a altarului se află fântâniţa din piatră pentru spălarea rituală, a cărei însemnare a fost redată integral.

În biserică se păstrează o serie de obiecte de cult, dintre care sfintele vase, făcute din argint de China în anul 1905. Cartea veche de la această biserică datează din prima jumătate a secolului al XlX- lea. Sculptura în lemn, pictura executată în ulei pe lemn şi în tempera pe lemn, inscripţiile de pe lemn şi de pe piatră făcute în slove chirilice la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi la începutul celui următor, sunt elemente reprezentative ale spiritualităţii moldoveneşti medievale din acest colţ de ţară.

3. Biserica ”SF. Voievozi” Mănăstirea din Mălinești – Gârceni

Schitul Mălineşti se află aşezat la o altitudine de 600 m, într-un loc pitoresc, înconjurat de păduri, pe culmea dealului Cucu. Aici se află cel mai vechi aşezământ monahal de prin părţile locului, din care s-au păstrat biserica şi câteva construcţii anexe. Dininscripţia amplasată

deasupra intrării rezultă că biserica schitului a fost construită la 30 aprilie 1826.
In anul 1848 schitul era părăsit, servind drept adăpost celor urmăriţi de autorităţi pentru activitate revoluţionară. Din cauza epidemiei de holeră cei de la schit au decedat, rămânând nelocuit până în anul 1889, când viaţa monahală de aici a reînviat. Tulburările pricinuite de marea răscoală din anul 1907 s-au răsfrânt şi asupra schitului Mălineşti. Veşmintele şi obiectele de preţ de aici au fost predate

de către un pădurar de prin partea locului, fostului mareşal Constantin Prezan din Schinetea.
Biserica de lemn a schitului Mălineşti ni se înfăţişează ca o construcţie uitată de vreme pe înălţimea dealului Cucu, într-un admirabil peisaj, înconjurată de copaci. Locaşul are planul treflat, absidele laterale pentagonale, absida altarului pe cinci laturi, decroşată şi pronaosul dreptunghiular. Locaşul ne apare cu pereţii placaţi cu scândură, iar acoperişul şi cele trei turnuleţe false sunt învelite cu tablă muchită, bătută în felii. în partea de sud a altarului, în peretele de bârne, a fost decupată o uşă de acces. Un brâu, decorat cu pătrate săpate în relief, ornamentează bârna din pridvor şi care este posibil

să se continue pe pereţii acoperiţi cu scândură.
Ancadramentul uşii de la intrare este simplu, neornamentat. Pe bârna transversală a

ancadramentului, bilobată, este săpată în lemn o însemnare cu cifre arabe şi litere chirilice: 1826 april 30. Gheorghe, Teodor.

Trecerea din pronaos în naos se face printr-o intrare largă, marcată de doi stâlpi dispuşi lângă pereţi. Pe aceştia se sprijină o grindă lungă care are profilul în formă de acoladă. Interiorul bisericii este din bârnă vizibilă, peste care s-au pus pe alocuri covoare aduse de enoriaşi.

Sistemul de boltire cuprinde bolţile naosului şi altarului, deoarece pronaosul are tavanul drept. Pe baza în formă de pătrat a bolţilor se sprijină câte un octogon înalt de un metru. De deasupra acestui octogon pornesc feliile spre cheia de boltă de forma unui disc.

Pe scheletul din lemn de stejar au fost montate registrele iconostasului cu o bogată decoraţie modelată în ghips. Motivele ornamentale din frunze şi flori, dispuse spiralat pe coloane şi colonade, abundenţa decorului sunt caracteristici ale barocului moldovenesc târziu. Pictura icoanelor de pe tâmplă a fost executată în anul 1826, aflându-se în prezent într-o stare avansată de degradare.

Uşile împărăteşti provin de la o altă biserică mai veche. Bogat împodobite cu motive ornamentale miniaturizate, reprezentând frunze, flori, ciochini şi melcuşori, uşile au decorul executat în tehnica ajur. Cele şase medalioane mici, de forma unor frunze, au fost pictate cu figurile evangheliştilor şi cu scena Bunăvestirea.

În anul 1936 biserica a primit donaţii o serie de obiecte de cult şi mobilier, dintre care menţionăm: o strană arhierească, două candele de lemn, un sfeşnic de lemn, o icoană, un covor şi un dulap.(13) în acea vreme măicuţele de aici desfăşurau o bogată activitate în cadrul industriei casnice, ţesând în războiul tradiţional pânză din bumbac, lână şi şiac.

Strana arhierească, donată în anul 1936, are la tălpi două animale marine fantastice, cu capete ridicate şi gurile întredeschise, asemănătoare cu nişte foci. Alte strane vechi, lucrate dulghereşte, au spătarele decorate cu câte două rozete solare, înscrise în cercuri simple, zimţate sau în torsadă.

Schitul a fost înzestrat cu cărţi de cult tipărite în secolele XVIII şi XIX. Unele dintre acestea s-au păstrat, cum ar fi Minee (1779), Triod (1798) şi altele din secolul trecut.

Monumentul de la Mălineşti-Gârceni străjuieşte de pe înălţimea dealului, împrejurimile. În zilele de sărbătoare se adună aici oameni pentru a lua parte la slujba ce se oficiază la biserica fostului schit Mălineşti.

4. Biserica parohială ”Vovidenia” din Comuna Dragomirești