Proiect inedit: RUTA BISERICILOR DIN LEMN DIN JUDEȚUL VASLUI

Consiliul Județean Vaslui a finalizat o rută a tuturor bisericilor de lemn din județ, biserici ce merită vizitate măcar o dată de toți locuitorii județului și nu numai. Toate lăcașurile de cult din județ, incluse în RUTA BISERICILOR DE LEMN DIN JUDETUL VASLUI, au căi de acces care permit folosirea unui autovehicul. Pozele au fost realizate de autoritățile județene. Nu se percep taxe de vizitare. Bisericile pot fi vizitate oricând, între orele 08.00-16.00.

Denumirea rutei – RUTA BISERICILOR DE LEMN DIN JUDETUL VASLUI

Lungimea rutei – 653,8 km

1. Biserica filiala “SF. Nicolae din Balica” – Parohia Gologofta – Comuna Ivănești Foto 1 – Biserica filiala “SF. Nicolae din Balica” – Parohia Gologofta – Comuna Ivănești

Satul Gologofta se află aşezat în partea de vest a comunei Ivăneşti. Vechimea schitului Gologofta urcă în timp până în a doua jumătate a secolului al XVII-lea. Din însemnarea făcută deasupra bârnei de la intrare „7282-1774” rezultă că biserica de lemn din Gologofta a fost construită la această dată, iar de pe o bârnă situată în spatele bisericii, în slove chirilice, aflăm numele ctitorului şi din nou anul: ”Ghenadie Cazimir 1774”. Începând cu anul 1835 a fost transformat în schit de călugăriţe, până în anul 1864, când a fost desfiinţat, iar averea secularizată, în anul 1871 mai erau

în schit şapte măicuţe şi doi ieromonahi.
Schitul Gologofta se mai întâlneşte şi sub numele de schitul Balicăi, după numele hatmanului

Melinte Balica, cel care întemeiase mănăstirea Balica de lângă laşi, la care a fost închinat acest aşezământ monahal. Această biserică a fost reparată în anul 1907 cu fonduri de la enoriaşi. Atunci a fost înlocuit acoperişul deteriorat din şindrilă cu altul de tablă, care a ţinut până în anul 1932 când a fost din nou acoperită cu table, care se vede şi astăzi. Datorită greutăţii construcţiei, temelia din piatră de râu sau de carieră a fost presată în pământ, tălpile ajungând astfel la nivelul solului.

Cu ocazia unor reparaţii care s-au făcut în anul 1918, pridvorul iniţial deschis, cu cei 12 stâlpi, uniţi în partea superioară de arcade, a fost acoperit cu scânduri de brad. în anul 1955, ca urmare a scăderilor lemnului pereţilor, biserica ajunsese improprie practicării serviciului religios. Ca urmare a îndrumărilor date de către Comisia Monumentelor Istorice, s- a procedat la etanşeizarea pereţilor prin umplerea golurilor dintre bârne cu câlţi şi clei. Tot acum a fost decapată scândura de la pridvor, în locul acesteia punându-se geamuri.

Biserica are planul în formă de corabie, cu altarul pentagonal, decroşat, pronaosul dreptunghiular şi pridvorul deschis. Aspectul exterior este dominat de prezenţa celor trei turle amplasate pe pronaos, pe naos şi pe altar. Dintre bisericile de lemn din Moldova centrală, bisericile de la Gologofta şi de la Mălineşti-Gârceni sunt singurele cu trei turle. Turlele de formă paralelipipedică, cu secţiune octagonală, au pereţii înveliţi cu tablă bătută în solzi. Cruci masive, având capetele dublate şi triplate, au fost amplasate în capetele turlelor, dând o notă de semeţie acestora.

Pereţii exteriori sunt din bârne. Pe bârna de deasupra intrării este dăltuit brâul în formă de pătrate cu diagonale, în spaţiile formate de intersecţiile acestora fiind amplasate motivele ornamentale denumite „cocori”. Pe prima bârnă de sub „conzori” este săpat în lemn un registru de ocniţe, de jur împrejurul bisericii. Pe costoroabă, în spaţiul dintre console, meşterul a sculptat chenare duble de zigzaguri, obţinute prin repetarea motivelor denumite „cocori”, „înfundătura streaşinei este realizată în casete, – se arată în acelaşi studiu de mai sus-decorate pe sud, vest şi est cu cioplituri de linii frânte.”

Lumina pătrunde în biserică prin perechile de ferestre de la pronaos, de la naos şi prin cea de la altar. Ancadramentele acestora sunt ornamentate în relief, cu motivul vrejului. O singură fereastră, situată pe latura de nord, este ornamentată pe toate cele patru laturi cu un registru de zigzag.

Cele două inscripţii, amplasate pe bârnele din exteriorul pereţilor reprezintă un caz singular întâlnit la bisericile de lemn. Tot un caz singular îl constituie anul ctitoriei scris cu caractere chirilice, dublat de anul scris cu caractere arabe.

În pronaosul bisericii se află montat cafasul, având o balustradă cu zăbrele. La Gologofta se află una dintre cele mai frumoase realizări de perete despărţitor. Patru stâlpi masivi, decoraţi cu profile, marchează intrările, deasupra cărora este un brâu geometric. La partea superioară se află o friză de colonete cu arcuri trilobate. Formele colonetelor şi arcadelor, prin bogăţia suprafeţelor curbe şi a liniilor sinuase, reflectă influenţa barocă.

Peretele despărţitor este marcat de cei patru stâlpi, care formează trei intrări, cea din mijloc fiind mai mare. Stâlpii, decoraţi din tăietură, au ancadramentul ornamentat cu volume rotunjite fiind dublu festonate pe margini.

Cele trei încăperi au câte o boltă din fâşii curbe pe plan poligonal. Cele trei bolţi ale pronaosului, naosului şi altarului sunt cu bazele octogonale. Nervurile, împodobite cu sculptură sau crestate, converg spre cheile de boltă, care au forma unor discuri, acoperite recent cu icoane. Nervurile de la bolta pronaosului sunt decorate în mod asemănător cu brâul din exterior.

În naos se află un proschinitar împodobit cu sculptură executată cu multă îndemânare, care are la bază două animale fantastice, sculptate în ronde-bosse. Tot aici se află şi iconostasul Maicii Domnului, pictat de către Mihail Maxim la data de 1 ianuarie 1918. În faţa catapetesmei se află curpănul din fier forjat, prelucrat cu mult meşteşug.

Uşile împărăteşti, bogat împodobite cu sculptură, au pictate chipurile celor patru evanghelişti. Un caz particular întâlnit la aceste uşi este prezenţa în partea lor superioară a doi balauri afrontaţi, având gurile întredeschise. Acolo unde cozile lor par să se întâlnească se află o pasăre cu aripile large deschise şi cu raze în jur, simbolizând sfântul duh. Datorită acestui sistem de decorare a uşilor împărăteşti, ele constituie o raritate.

Catapeteasma bisericii din Gologofta este o capodoperă datorită atât dantelării sculptate pe registrele dintre icoane, cât şi colonetelor dintre portretele apostolilor. Icoanele proorocilor sunt împodobite de vrejuri ale unor plante orientale. Icoanele cu praznicele împărăteşti sunt împodobite de ornamente sculptate reprezentând pomul vieții. Pictura veche de pe catapeteasmă nu s-a mai păstrat.

În altarul bisericii se pot vedea un număr de cinci console în formă de cap de cal, dispuse la nivelul tavanului, la intersecţia laturilor altarului. Masa altarului se compune dintr-un blat gros de lemn, care se sprijină pe un picior masiv, cioplit în trunchiul unui stejar crescut pe loc.

Biserica este împodobită cu icoane pictate pe lemn datând din secolele XVIII-XX. Un epitaf a fost pictat pe pânză, în ulei, de către un călugăr în anul 1812. Icoana reprezentând învierea Domnului, cu 12 praznice, pictată la şcoala rusească şi datând din secolul al XlX-lea, a fost dusă la Muzeul Episcopal de la Huşi.

Datorită originalităţii construcţiei a sculpturii artistice din interior, precum şi tezaurului de icoane pictate pe lemn şi pe pânză, biserica de la Gologofta a fost trecută pe lista monumentelor istorice.

2. Biserica parohială ”Nașterea SF. Ioan Botezătorul” din Dumbrăveni – Comuna Gârceni

La izvoarele pârâului Dumbrăviţa, afluent al Racovei, la poalele dealurilor Buda şi Rafaila, se află aşezat vechiul sat răzeşesc Dumbrăveni.

Satul este aşezat pe un teren frământat şi greu accesibil, fiind străbătut de numeroase uliţe şi poteci. Când au ales locul pentru amplasarea bisericii din satul Dumbrăveni şi a cimitirului, localnicii au stabilit ca aceasta să

fie construită în partea de nord a satului, pe un loc cu mai multă stabilitate, anul de ctitorie fiind 1814. Biserica de lemn din Dumbrăveni face parte din categoria celor cu planul treflat, cu absidele laterale pentagonale şi altarul pe cinci laturi, decroşat. Având pronaosul dreptunghiular, biserica mai păstrează pridvorul deschis, cu cei 9 stâlpi decoraţi cu sculpturi şi crestături. Despre această biserică se spune că a fost făcută cu lemn de pe loc. Bătrânii spun că sub biserică se află trei rădăcini masive ale unor copaci

cu diametrul de 1,85 m, amplasate două la altar şi a treia în pronaos.
Aspectul ei exterior a suportat unele modificări ca urmare a reparaţiilor ce i s-au făcut de-a lungul

timpului, temelia a devenit soclu din beton, acoperişul şi turnurile au fost învelite cu tablă, iar pereţii, până la brâul median, au fost acoperiţi cu scândură şipcuită la încheieturi. Bârna care are crestat brâul în formă de odgon a fost prinsă cu cuie de „şânari”, făcute de către meşterul fierar, cu „foiuri”de mână.

Pe ancadramentul ferestrelor de la absidele laterale şi de la altar se pot vedea urmele decorului de lemn, deteriorat de ploile şi de timpul care s-a scurs. Ancadramentul masiv al uşii este decorat cu motive sculptate, reprezentând un registru haşurat, mărginit de o parte şi de alta de două benzi având vrejul ondulat cu frunze. Chenarul exterior al ancadramentului este decorat cu două registre de zimţi de fierăstrău. Din pridvorul bisericii se intră în pronaos printr-o uşă făcută din două ,,blăni” masive de stejar.

Turla din pronaos se află deasupra peretelui care desparte pronaosul de naos. Cei 4 stâlpi laţi din stejar, decoraţi printr-o tăietură originală, sunt festonaţi pe margini şi sculptaţi în partea superioară. Aceştia susţin în partea de sus peretele decorat cu tăieturi în formă de arcuri de cerc bilobate, împodobit fiind pe margine cu crestături şi un registru de denticuli. La intersecţia celor două arcuri de cerc meşterul a cioplit un ornament în formă de bulb pe care l-a împodobit cu sculptură. Pe bârnele situate deasupra arcadelor, precum şi pe faţetele stâlpilor peretelui despărţitor, au fost pictate, în tempera pe lemn, scene biblice şi portrete ale sfinţilor. Acesta este un caz izolat, de excepţie, a executării picturii unei biserici de lemn direct pe elementele constructive.

Cea de-a doua turlă, situată deasupra naosului, are baza octogonală împodobită cu pictură, iar turnul în formă de prismă cu opt feţe.

Catapeteasma are registre sculptate în lemn şi traforate, care unesc ramele proorocilor cu cele ale apostolilor, iar pe acesta cu ale icoanelor praznicare. Icoanele de pe catapeteasmă au fost pictate în anul 1814, iar timpul care s-a scurs a făcut să se degradeze stratul de vopsea şi gletul. Icoanele împărăteşti au fost pictate în anul 1817 folosind pulberea de aur.

Uşile împărăteşti sunt decorate în tehnica sculpturii sparte. Cele şase scene pictate sunt învăluite în ornamente ce reprezintă plante şi fructe orientale, dispuse în două benzi cu vrejuri ondulate. În partea dreaptă a altarului se află fântâniţa din piatră pentru spălarea rituală, a cărei însemnare a fost redată integral.

În biserică se păstrează o serie de obiecte de cult, dintre care sfintele vase, făcute din argint de China în anul 1905. Cartea veche de la această biserică datează din prima jumătate a secolului al XlX- lea. Sculptura în lemn, pictura executată în ulei pe lemn şi în tempera pe lemn, inscripţiile de pe lemn şi de pe piatră făcute în slove chirilice la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi la începutul celui următor, sunt elemente reprezentative ale spiritualităţii moldoveneşti medievale din acest colţ de ţară.

3. Biserica ”SF. Voievozi” Mănăstirea din Mălinești – Gârceni

Schitul Mălineşti se află aşezat la o altitudine de 600 m, într-un loc pitoresc, înconjurat de păduri, pe culmea dealului Cucu. Aici se află cel mai vechi aşezământ monahal de prin părţile locului, din care s-au păstrat biserica şi câteva construcţii anexe. Dininscripţia amplasată

deasupra intrării rezultă că biserica schitului a fost construită la 30 aprilie 1826.
In anul 1848 schitul era părăsit, servind drept adăpost celor urmăriţi de autorităţi pentru activitate revoluţionară. Din cauza epidemiei de holeră cei de la schit au decedat, rămânând nelocuit până în anul 1889, când viaţa monahală de aici a reînviat. Tulburările pricinuite de marea răscoală din anul 1907 s-au răsfrânt şi asupra schitului Mălineşti. Veşmintele şi obiectele de preţ de aici au fost predate

de către un pădurar de prin partea locului, fostului mareşal Constantin Prezan din Schinetea.
Biserica de lemn a schitului Mălineşti ni se înfăţişează ca o construcţie uitată de vreme pe înălţimea dealului Cucu, într-un admirabil peisaj, înconjurată de copaci. Locaşul are planul treflat, absidele laterale pentagonale, absida altarului pe cinci laturi, decroşată şi pronaosul dreptunghiular. Locaşul ne apare cu pereţii placaţi cu scândură, iar acoperişul şi cele trei turnuleţe false sunt învelite cu tablă muchită, bătută în felii. în partea de sud a altarului, în peretele de bârne, a fost decupată o uşă de acces. Un brâu, decorat cu pătrate săpate în relief, ornamentează bârna din pridvor şi care este posibil

să se continue pe pereţii acoperiţi cu scândură.
Ancadramentul uşii de la intrare este simplu, neornamentat. Pe bârna transversală a

ancadramentului, bilobată, este săpată în lemn o însemnare cu cifre arabe şi litere chirilice: 1826 april 30. Gheorghe, Teodor.

Trecerea din pronaos în naos se face printr-o intrare largă, marcată de doi stâlpi dispuşi lângă pereţi. Pe aceştia se sprijină o grindă lungă care are profilul în formă de acoladă. Interiorul bisericii este din bârnă vizibilă, peste care s-au pus pe alocuri covoare aduse de enoriaşi.

Sistemul de boltire cuprinde bolţile naosului şi altarului, deoarece pronaosul are tavanul drept. Pe baza în formă de pătrat a bolţilor se sprijină câte un octogon înalt de un metru. De deasupra acestui octogon pornesc feliile spre cheia de boltă de forma unui disc.

Pe scheletul din lemn de stejar au fost montate registrele iconostasului cu o bogată decoraţie modelată în ghips. Motivele ornamentale din frunze şi flori, dispuse spiralat pe coloane şi colonade, abundenţa decorului sunt caracteristici ale barocului moldovenesc târziu. Pictura icoanelor de pe tâmplă a fost executată în anul 1826, aflându-se în prezent într-o stare avansată de degradare.

Uşile împărăteşti provin de la o altă biserică mai veche. Bogat împodobite cu motive ornamentale miniaturizate, reprezentând frunze, flori, ciochini şi melcuşori, uşile au decorul executat în tehnica ajur. Cele şase medalioane mici, de forma unor frunze, au fost pictate cu figurile evangheliştilor şi cu scena Bunăvestirea.

În anul 1936 biserica a primit donaţii o serie de obiecte de cult şi mobilier, dintre care menţionăm: o strană arhierească, două candele de lemn, un sfeşnic de lemn, o icoană, un covor şi un dulap.(13) în acea vreme măicuţele de aici desfăşurau o bogată activitate în cadrul industriei casnice, ţesând în războiul tradiţional pânză din bumbac, lână şi şiac.

Strana arhierească, donată în anul 1936, are la tălpi două animale marine fantastice, cu capete ridicate şi gurile întredeschise, asemănătoare cu nişte foci. Alte strane vechi, lucrate dulghereşte, au spătarele decorate cu câte două rozete solare, înscrise în cercuri simple, zimţate sau în torsadă.

Schitul a fost înzestrat cu cărţi de cult tipărite în secolele XVIII şi XIX. Unele dintre acestea s-au păstrat, cum ar fi Minee (1779), Triod (1798) şi altele din secolul trecut.

Monumentul de la Mălineşti-Gârceni străjuieşte de pe înălţimea dealului, împrejurimile. În zilele de sărbătoare se adună aici oameni pentru a lua parte la slujba ce se oficiază la biserica fostului schit Mălineşti.

4. Biserica parohială ”Vovidenia” din Comuna Dragomirești

Acestă biserică apare ca fiind construită în anul 1777, având o stare de conservare de mijloc. De-a lungul vremii biserica a fostreparată de mai multe ori. Una dintre aceste importante reparaţii a avut loc în anul 1839, când a fost refăcută bagdadia, argeaua acoperişului şi s-a acoperit cu şindrilă din lemn de fag, făcută din bardă. Tot atunci s-a făcut din nou masa altarului, clopotniţa şi catapeteasma, reparaţia fiind suportată de către enoriaşi. Catapeteasma veche a fost dăruită bisericii din satul Bleşca. De la această reparaţie s- a păstrat icoana hramului bisericii, amplasată

deasupra intrării.
Biserica de lemn din Dragomireşti este tipică pentru secolul al XVIII-lea în ceea ce priveşte planul

şi elevaţia. Având planul treflat, cu absidele laterale pe cinci laturi şi absida altarului decroşată, monumentul de la Dragomireşti este cu pronaosul dreptunghiular.

Pridvorul iniţial a fost deschis, decroşat şi amplasat pe latura de vest. Biserica şi-a păstrat forma originală la acoperişul din şindrilă bătută „în coadă de rândunică”, iar pereţii din bârne cioplite în muchii şi dispuse în cununi orizontale. Pridvorul, iniţial deschis, a fost acoperit din scândură, ceea ce nu permite să fie admirată lucrătura artistică a stâlpilor.

Pentru a da un efect decorativ streaşinei, meşterul şindrilar a găsit o soluţie cu totul originală. Pe ultimul rând de la streaşină a bătut o şindrilă, apoi a lăsat un spaţiu liber, repetând acest procedeu pe toată lungimea, obţinând astfel un splendid efect decorativ. Crucile vechi lucrate artistic şi amplasate la extremităţile coamei şi deasupra absidelor laterale, completează decoraţia acoperişului.

Ancadramentul masiv al uşei de la intrare are în partea superioară o splendidă decoraţie florală, sculptată în lemnul de stejar. Atât pronaosul cât şi naosul au bazele bolţilor octogonale, cu nervuri ce converg spre cheia de boltă în forma unui disc.

Strane vechi, decorate pe spătar cu motivul rozetei cu şase petale înscrise în hexagon, mobilează pronaosul. Strana arhierească, împodobită cu motive florale, dispuse în spirală pe cele două coloane ale spătarului. Trecerea în naos se face prin intrări marcate de patru stâlpi decoraţi cu crestături în formă de „unghie”. Stâlpii decoraţi pe ambele faţete sunt uniţi de un ancadrament cu trei bolţi.

Lăcaşurile icoanelor de la catapeteasmă au fost săpate în blănile de lemn. Uşile împărăteşti sunt decorate în tehnica sculpturii sparte, cele şase medalioane pictate fiind înconjurate de frunze, flori şi

Pe malul stâng al pârâului Tutova, în apropierea confluenţei acestuia cu pârâul Lipova, se află aşezat satul Dragomireşti. Prin această localitate trece şoseaua ce leagă Bacăul de Bârlad. În anuarele din 1935 şi 1936

vrejuri ondulate. Pe stâlpul din mijlocul uşilor sunt dispuse spiralate viţa de vie, struguri şi frunze. Cromatica dominantă a picturii este purpura, verdele şi galbenul din pulbere aurie.

Biserica de lemn din Dragomireşti nu mai serveşte la oficierea cultului religios deoarece alături a fost construită o biserică de zid mult mai mare şi mai încăpătoare. La această biserică a existat o bogată zestre de carte veche românească, din care o parte au fost duse la Huşi, constituind colecţiile de carte cu valoare de patrimoniu national. Dintre bisericile de lemn ale Eparhiei Huşilor, monumentul de la Dragomireşti este păstrat şi conservat în bune condiţii, având un valoros inventar de cult.

Pe valea pârâului Tutova, în dreptul satului Mărăşeşti, se deschide pe partea stângă o vale nu prea largă. Aproape pe fundul acestei văi se află aşezat satul Voineşti, reşedinţa comunei cu acelaşi nume. Dacă ţinem cont de vechimea pe care o are satul Voineşti, suntem îndreptăţiţi să credem că biserica de lemn de aici datează din anul 1707. Una dintre reparaţiile bisericii de lemn din

Voineşti avea să se facă în anul 1772.
Biserica de lemn din Voineşti are planul treflat, cu absidele laterale pentagonale, absida altarului pe

cinci laturi, decroşată şi pronaosul absidat pe trei laturi. Ca dimensiuni, biserica se încadrează în categoria celor de mărime medie.

Ferestrele mici de la abside sunt cele originale. Ancadramentele acestora nu sunt vizibile din cauza acoperirii lor cu scândură. Ancadramentul şi uşa veche de la intrare nu s-au mai păstrat. Bârnele pereţilor exteriori au fost acoperite cu scândură şipcuită la încheieturi. Bagdadia de sub streaşină împiedică să fie văzute elementele de arhitectură de aici.

Acoperişul care a fost iniţial din şindrilă s-a înlocuit la o dată necunoscută cu altul de tablă.

Pronaosul este despărţit de naos prin intermediul a patru stâlpi laţi din blăni de stejar care marchează cele trei intrări. Dacă tavanele pronaosului şi altarului sunt drepte, naosul este acoperit de o boltă cu baza octogonală.

Catapeteasma a fost pictată în anul 1745 de către un călugăr de la mănăstirea Floreşti, al cărui nume apare în grafie diferită (Aftănasie şi Anastasie) în inscripţia chirilică de sub registrul icoanelor praznicale. Icoanele proorocilor au fost săpate în blana de lemn în formă rotundă, iar celelalte două registre, ale Apostolilor şi praznicale, au forme de ocniţe, despărţite de mici colonade sculptate. Uşile diaconeşti au fost pictate pe pânză.

Acestea sunt flancate de colonade care au capiteluri sculptate în partea de sus. Deodată cu catapeteasma sunt şi uşile împărăteşti, lipsite de sculptură, împodobite cu portrele pictate ale evangheliştilor. Pictura deteriorată şi exfoliată de pe icoanele catapetesmei necesită o imediată restaurare. Cele patru spaţii de la poalele tâmplei au fost pictate cu vase de flori din care cresc lalele.

Biserica a fost împodobită cu icoane vechi, pictate pe lemn, mobilier şi inventar de cult. Stâlpii din pronaos sunt împodobiţi cu patru icoane vechi, pictate pe lemn, reprezentând pe sf. Mihail, Maica Domnului îndrumătoare, llisus cu globul şi loan Botezătorul. Icoana Maicii Domnului de la iconostasul din naos a fost pictată în anul 1935 şi donată de Costică Silav şi soţia lui, Eugenia.

La Uşile împărăteşti fost sculptate două păsări, dispuse de o parte şi de alta a crucii. In naos se află mai multe sfeşnice lucrate artistic, datând din anii 1915, 1916. Pe unul din pereţii pronaosului se află două pomelnice cu numele eroilor căzuţi în cele două războaie mondiale. Un analog, folosit ca suport

mobil pentru cărţile de cult, este împodobit cu lalele pe suprafeţele laterale şi cu patru şerpi sculptaţi în lemn la bază.

Un jilţ de epocă, cu spătarul şi picioarele împodobite cu sculptură, are la capătul sprijinitoarelor de braţ două capete de lei.

Pictură laică de la poalele tâmplei, turnuleţe mai mici.

Dintre crucile mai vechi ale cimitirului se distinge cea din piatră de la mormântul comisului Pavel Cerchez, decedat la 2 ianuarie 1842.

Biserica de lemn din Voineşti, având o vechime considerabilă, are o catapeteasmă de la jumătatea secolului al XVIII-lea care necesită a fi restaurată. Icoana hramului se află pe un suport împodobit cu pictură reprezentând scene biblice, dispuse pe două registre.

La intrarea în curtea bisericii se află o clopotniţă originală prin forma sa. Aceasta are un turn central mai înalt, flancat de două rurnulete mai mici. Biserica de lemn din Voineşti, având o vechime considerabilă, are o catapeteasmă de la jumătatea secolului al XVIII-lea care necesită a fi restaurată cât mai repede cu putinţă.

6. Biserica filiala ”Sf Nicolae” din Cetățuia (Strâmba), parohia Puiești Sat – Puiești (Protopopiatul Barlad)

Denumirea satului Cetăţuia este recentă, în vechime aşezarea fiind cunoscută sub numele de Strâmba.

La capătul satului, sub poalele dealului, într-un ocol de câţiva paşi ai Strâmbei, nu vezi decât de aproape o bisericuţă lucrată în întregime din bârne de stejar, peste care veacurile au trecut, construită de credincioşi în anul 1574, fiind declarată monument

istoric (cel mai vechi monument de lemn din Moldova Centrală). Biserica de lemn de la Cetăţuia face parte din tipul celor cu planul în formă de navă, având absida altarului pentagonală, decroşată şi pridvorul dreptunghiular, decroşat.

Pe prelungirile bârnelor de deasupra şi pe corzi se sprijină acoperişul din draniţă. Acoperişul a fost dintotdeauna din şindrilă. Cel actual este bătut „în solz de peşte”, pe şase rânduri, şiţa în număr de 12.000 de bucăţi fiind adusă de la Piatra Neamţ. Iniţial biserica nu a avut turn-clopotniţă, aceasta fiind adăugată pe la 1751.

Uşa care dă în tinda bisericii este de lemn masiv, legat în feronerie. Un zăvor din lemn, manipulat cu o cheie de tip bătrânesc, împreună cu o “manea” asigură securitatea intrării în locaş. Pe ancadrament sunt crestate vechi ornamente în lemn de sorginte populară: rozeta solară, funia, cocori

Catapeteasma a fost zugrăvită în stil bizantin în anul 1670, fiind compusă din două registre de icoane reprezentând Apostolii şi praznicele împărăteşti.

Uşile împărăteşti sunt decorate cu şase medalioane pictate, înconjurate de ornamente în relief, compuse din viţa de vie cu frunze şi struguri. Altarul adăposteşte masa cioplită în trunchiul gros al unui stejar crescut pe loc. Lumina pătrunde aici prin două ferăstruici având forma stelei cu patru colţuri, cu marginile teşite, străpunse în grosimea bârnei. Icoanele împărăteşti de la această biserică au fost pictate în secolul al XVII-lea, dar ele păstrează tradiţia icoanelor din secolul anterior. Acestea au nimburile în relief şi un bogat decor floral.

În biserica satului Cetăţuia s-au păstrat manuscrise şi cărţi vechi, tipărite în slove chirilice, care atestă o bogată viaţă spirituală aici, datorită prezenţei călugărilor de la mănăstirea Neamţ. În biserică se mai află o pereche de uşi împărăteşti care fac excepţie datorită împodobirii lor cu ornamente laice. Pe cele patru tăblii pictorul a executat aceeaşi compoziţie ornamentală, reprezentând doi lujeri simetrici crescuţi dintr-o vază de formă plată.

Deşi restaurat de mai multe ori, monumentul de la Cetăţuia (Strâmba) şi-a păstrat planul, elevaţia şi decoraţiunea exterioară neschimbate. Această biserică reprezintă una dintre puţinele construcţii din a doua jumătate a secolului al XVII-lea care s-a păstrat până la noi. De numele acesteia se leagă pagini importante din istoria medievală a Moldovei, aici găsindu-şi refugiu şi adăpost, în vremuri de grele încercări, soborul şi odoarele mănăstiii Neamţ.

7. Biserica parohială ”Sf Nicolae” din Corodești – Gherghești

scândură, şipcuită la încheieturi, nu pare să dezvăluie mare lucru.
Biserica a fost construită din bârne în anul 1743 de către enoriaşi, are planul în formă de navă, cu

altarul pentagonal decroşat şi pronaosul dreptunghiular. Această construcţie joasă, tipic moldovenească, avea iniţial acoperişul din şindrilă şi pereţii din bârne vizibile.

Ancadramentul uşii de la intrarea în pronaos este sculptat cu motivul ornamental ce reprezintă două plante haşurate, care se termină în partea superioară cu trei flori.

Partea de deasupra a ancadramentului este decorată cu o frumoasă tăietură în formă de acoladă. Uşa masivă din două „blăni” de stejar încheiate în Jamba” a fost înlocuită de curând.

Pronaosul, de dimensiuni mici, este despărţit de naos de patru stâlpi decoraţi prin tăieturi şi festonaţi cu un rând de „cocori”. Aici sunt expuse patru icoane pictate pe lemn de către acelaşi pictor rămas necunoscut. Bolţile pronaosului şi ale naosului au bazele octogonale, care sunt împodobite sub forma de triunghiuri săpate în lemn şi „cocori”. Nervurile pornesc de la încheieturile octogonului spre cheia de boltă de forma unei rozete solare decorată cu şase petale.

Naosul este luminat de trei ferestre, lumina nefiind suficientă, în timpul oficierii serviciului religios se aprind lumânări dintr-un policandru de fier, amplasat în faţa tâmplei. Icoanele de la baza tâmplei sunt pictate cu ulei pe pânză şi vernisate. Catapeteasma este la fel de veche ca şi biserica. Cele trei registre tipice ale iconostasului sunt săpate în lemn şi apoi pictate.

Altarul pentagonal are bolta care se racordează în felii la tavan. Masa este cioplită dintr-un stejar masiv de pe loc. Trunchiul a fost cioplit în mai multe faţete, fiind prevăzut cu un guler median.

În partea de apus a bisericii se află clopotniţa pe patru furci groase de stejar. Acoperişul de formă piramidală adăposteşte o toacă din fier uşor curbat şi trei clopote. Biserica a fost înzestrată de către localnici cu cele mai frumoase covoare şi lăicere lucrate în sat. Reţin în mod deosebit atenţia covoarele „cu fofeze” cu cocoşi, cu căpriori, cu modelul denumit local „coasta vacii” precum şi lăicere bătrâneşti din lână cu „poduri şi genuţi”.

Pe valea pârâului Studineţ, între dealurile Gugiumanu şi Zaharioara, în apropierea pădurii, se află gospodăriile locuitorilor care alcătuiesc satul Corodeşti. În mijlocul cimitirului, înconjurat de o frumoasă livadă, se zăreşte o bisericuţă de lemn, nu prea înaltă, fără turle şi cu ferestrele mici. La prima vedere, această construcţie, acoperită cu tablă şi cu pereţii îmbrăcaţi cu

Biserica de lemn din Corodeşti este o ctitorie colectivă, după cum rezultă de pe pisania de deasupra intrării în pridvor.

8. Biserica filiala ”Adormirea Maicii Domnului” din Cârjoani, parohia Măscurei – Pogana

Satul Cârjoani este aşezat pe un teren deluros, la poalele dealului Scunchiel înţesat cu uliţe ce îl străbat în toate direcţiile. În partea de vest a Cârjoanilor, la poalele dealului Scunchiei, în preajma unei imense păduri de salcâmi, stă pitită de peste mai bine de două veacuri biserica satului.

Despre vechimea monumentului aflăm din pisania dăltuită deasupra intrării, unde este scris cu caractere chirilice 7285 (= 1777). În jurul anului 1824 bisericii din Cârjoani i s-a făcut o reparaţie.

Biserica are planul în formă de navă, cu absida altarului pentagonală, decroşată şi cu pronaosul dreptunghiular. Exteriorul a fost acoperit cu scândură şipcuită la încheieturi. Acoperişul este „în ape”, cu tablă muchită, aşezată în foi şi în felii. Pridvorul, iniţial deschis, are şapte stâlpi decoraţi cu flori la bază şi la capiteluri, fiind legaţi între ei cu arcade. Deasupra intrării este săpată o frumoasă ‘ acoladă în relief care susţine o cruce, având de o parte şi de alta, câte două rozete solare înscrise în cerc. Uşa veche, din două „blăni” masive de stejar prinse „în lamba” este consolidată printr- o originală feronerie lucrată de către fierarii satului. Încuietoarea originală se aseamănă cu cele de la casele ţărăneşti de veche tradiţie din zonă. Cheia din două bucăţi, introdusă prin sfredelitură, mişcă rătezul zimţat, blocând sau deblocând astfel uşa.

Pronaosul este de dimensiuni mici şi are amplasat deasupra lui două bolţi cu nervuri ce converg spre centru, fără cheie de boltă. Naosul şi altarul au bolţile asemănătoare. Acestea au bazele octogonale, cu câte opt nervuri în formă de torsade care se întâlnesc în cheia de boltă de forma unui disc. Două rânduri de zimţi, dispuşi circular, mărginesc rozeta solarăcu şase petale. Se remarcă baza bolţii naosului cu o frumoasă decoraţie din denticuli.

Catapeteasma care a fost pictată la o dată relativ recentă (probabil 1903) nu are o valoare deosebită. Deosebit de interesante sunt cele două registre ale vechii catapetesme, reprezentând pe Apostoli şi praznicile împărăteşti, amplasate deasupra peretelui despărţitor dintre pronaos şi naos.

Acestea mai păstrează monogramele chirilice, dovedind o vechime mai mare de mijlocul secolului al XIX- lea.

Din inventarul bisericii merită să reţinem un clopot datat din anul 1840, precum şi o frumoasă ladă de zestre pictată, fiind datată cu anul 1816, pe fondul roşu al lăzii este o vază cu lalea, având două păsări afrontate.

Mai multe velinţe în romburi şi „cu steaua” împodobesc interiorul bisericii. Ca şi alte biserici din zonă, şi această construcţie din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea adăposteşte adevărate comori de artă cultă şi artă populară.

9. Biserica parohială ”Sf Gheorghe” din Grăjdeni – Grivița

La o distanţă de 10 km est de Bârlad, într-un loc înconjurat de păduri, se află satul Grăjdeni. Când ne referim la localitatea Grăjdeni din comuna Griviţa este necesar să precizăm că aici există două biserici. Una din zid, având hramul „Sf. Nicolae”, care a fost biserică de schit, aflată în pădure şi cealaltă, de lemn, amplasată în mijlocul satului Grăjdeni, având hramul „Sf. Gheorghe”.

Informaţiile de până acum cu privire la biserica de lemn din Grăjdeni sunt controversate. În anuarul din 1934 se menţiona că biserica de lemn de aici a fost făcută în anul 1862. În anuarul din anul următor se menţionează că este făcută din lemn şi vălătuci în anul 1780, reparată în anul 1927 şi cu o inscripţie din anul 1823. Pentru datarea cât mai apropiată de cea reală, este folosită de inscripţia de pe clopot care conţine următoarea informaţie „1792”. La data când s-a turnat clopotul, biserica exista deja. Între anii 1820-1823 biserica a fost mutată din satul Vârlez în satul Grăjdeni, deoarece acest sat se desfiinţase. Inscripţia care poartă anul 1823 poate să fie pusă în legătură cu mutarea şi reclădirea acesteia în acest sat. Cert este faptul că la data de 2 august 1794 biserica din Vârlez, având hramul „Sf. Gheorghe”, era sfinţită.

Planul bisericii din Grăjdeni este treflat, cu absidele laterale şi a altarului pentagonale, ultima fiind decroşată, iar pridvorul dreptunghiular.

Este o construcţie joasă, fără turle, acoperită cu tablă muchită, în felii, iar pereţii tăbănuiţi cu scândură. Trecerea din pronaos în naos se face prin trei intrări, marcate de 4 stâlpi despărţitori, decoraţi cu ornamente obţinute din tăietură. Pe aceştia se sprijină un perete decupat cu acolade, deasupra fiecăreia dintre cele trei intrări. Pe stâlpii despărţitori sunt amplasate 4 icoane vechi cu fondulvernil, veşmintele purpurii drapajul albastru şi aureolele galbene, sterse de vreme. Un fragment din catapeteasma pictată pe pânză datează din anul 1823, când biserica a fost adusă de la Vârlez şi reconstruită aici.

Naosul are bolta cu baza octogonală, cu nervuri care se întâlnesc în cheia de boltă de forma unui disc. Această cheie de boltă este decorată în forma a trei cercuri concentrice, din centrul cărora coboară un policandru. Catapeteasma bisericii este pictată pe pânză în anul 1823, folosind o cromatică cu tonuri închise de grena, verde şi galben. De o deosebită valoare sunt icoanele de la baza tâmplei, ce au aparţinut bisericii încă de la început.

La Grăjdeni, în amintirea vechiului schit, a rămas până astăzi biserica din pădure împreună cu clopotniţa. Țn sat, biserica de lemn păstrează icoane vechi de pânză şi pe lemn, precum şi o serie de cărţi cu valoare de patrimoniu, expresia spiritualităţii medievale moldoveneşti.

10. Biserica parohiala ”Sf Nicolae” din Obârșeni – Vinderei

După ce treci printr-o limbă de pădure, cunoscută sub denumirea de Codreţ, se deschide în faţă panorama satului Obârşeni din comuna Vinderei.

La obârşia izvoarelor Jeravăţului, pe locul unei alte biserici mai vechi, din nuiele lipite cu lut (care a ars), banul Costachi Lupu a pus să se construiască între anii 1760-1764 o biserică din bârne. De-a lungul timpului locaşului i s-au făcut o serie de reparaţii. Una dintre acestea a avut loc în anul 1892. În anul 1928 acoperişul de şindrilă bătută „în solzi” a fost înlocuit cu tablă alba. Între anii 1932 şi 1935 temelia din bolovani de râu a fost înlocuită cu cărămidă şi tencuită cu mortar.

Planul actualei biserici de lemn din Obârşeni îl continuă pe cel al construcţiei anterioare. Acesta are forma de navă, cu absida altarului pentagonală şi pronaosul dreptunghiular. Un frumos pridvor deschis se păstrează în forma lui originală pe latura de vest. Stâlpii, decoraţi cu sculptură la bază şi la capiteluri, sunt uniţi de arcade fastonate, în formă de acolade.

La o treime din elevaţia pereţilor, sub ferestre, un brâu median dublu, înconjoară biserica. Pe a treia bârnă de sub acoperiş a fost săpat un registru de ocniţe, de jur împrejurul bisericii. Acoperişul actual, din tablă albă, muchită şi bătută în felii, are amplasate la capetele coamei două cruci.

Un original ancadrament al usii de la intrare, decorat cu sculptură în relief înalt, pe toate cele trei laturi se păstrează și astăzi. Ornamentul se compune din lujeri cu frunze care se intersectează pe toată lungimea, formând opturi. La baza ancadramentului, pe fiecare dintre cele două bârne, este sculptat câte un asin mergând pe o cruce, dispusă pe verticală. Este o reprezentare simbolică unică, nemaiîntâlnită până acum, o alegorie pe tema intrării Mântuitorului în Ierusalim, călare pe asin.

Singura boltă a interiorului se află amplasată deasupra naosului, având baza pe 16 laturi şi tot atâtea nervuri canelate. Acestea se întâlnesc într-o cheie de boltă de forma unui poligon cu 12 laturi în care este înscrisă o stea cu tot atâtea colţuri.

Catapeteasma a fost pictată înainte de jumătatea secolului al XlX-lea, pe fondul albastru sfinţii au fost zugrăviţi cu aureole galbene, iar costumaţia şi mantiile cu albastru închis şi grena. Între icoane se află registre orizontale ornamentate cu decor liniar, având crestături pe mijloc. Pe verticală, colonade fusiforme despart tâmpla în mai multe registre. Colonadele sunt decorate cu ornamente dispuse în spirală.

Uşile împărăteşti au ornamente sculptate cu motive vegetale, reprezentând frunze palmate, flori şi rodii, pe mijlocul acestor uşi se află o coloană răsucită în formă de torsadă.

Biserica a fost dotată cu obiecte de cult care au o deosebită valoare artistică şi documentară. Dintre acestea face parte şi pomelnicul triptic al ctitorilor bisericii, care se află la Huşi, în colecţiile de artă medievală de la fostul palat Episcopal. Icoana triptic, reprezentând pe Sf. Nicolae, placată cu argint aurit, datează din anul 1768. Mai multe icoane pictate pe lemn, amplasate în pronaos, reprezentând sărbători, închinate Maicii Domnului şi momente din viaţa lui llisus Hristos, au fost pictate în anul 1832.

Curţile boiereşti au dispărut demult, doar monumentul de arhitectură populară străjuieşte de mai bine de două veacuri la marginea de vest a satului Obârşeni.

11. Biserica filiala ”Sf Nicolae” din Cârțibași, parohia Bogdănești – Bogdănița

Satul Cârţibaşi se află aşezat la poalele dealului Căpriei şi pe valea pârâului Bogdana. Din Cârţibaşi drumul urcă spre nord-vest, pe dealul Căprăriei, acoperit cu păduri. În anul 1753 a început construcția bisericii schitului. Biserica veche a schitului s-a ruinat, iar pentru biserica nouă s-a lucrat din anul 1830 până în anul 1833.

Biserica are planul treflat, cu absida altarului pentagonală decroşată, absidele laterale de asemenea pentagonale şi pronaosul dreptunghiular. Două elemente constructive particularizează acest monument: prezenţa turnului pe naos şi a două bolduri (pe pronaos şi pe altar) în care sunt fixate cruci împodobite. La această biserică s-a folosit o modalitate originală de protecţie a pereţilor, aceştia fiind acoperiţi în totalitate cu şindrilă, caz singular întâlnit la bisericile de lemn din Eparhia Huşilor. Acest procedeu s-a folosit la unele case din zona de munte a Trotuşului.

Pridvorul s-a păstrat deschis până astăzi, stâlpii fiind decoraţi atât la bază cât şi la capitel cu ornamente volumetrice şi cu crestături.

Interiorul s-a păstrat neschimbat, pereţii fiind din cununi orizontale de bârne. Pe lângă pereţii pronaosului se află strane lucrate dulghereşte.

Naosul este dominat de turla octogonală în plan, care se racordează în felii la boltă. La baza bolţii se află un registru decorat cu denticuli. Prin cele patru ferestre ale turlei lumina pătrunde difuz în interior. În partea dreaptă se află strana arhierească, care atrage atenţia datorită celor două capete de crocodil de la bază şi a celor doi balauri cu solzi şi cozi încolăcite de la sprijinitorile mâinilor. Volutele şi ornamentele florale, crestate şi sculptate în lemn, conferă acestei strane valenţe artistice deosebite.

Elemente decorative ale stilului baroc pot fi admirate pe amvonul supraînălţat din dreapta naosului, dominat de o pasăre cu aripile larg deschise amplasată deasupra registrului cu picturi, în pronaosul bisericii se mai află iconostasul Maicii Domnului.

Catapeteasma este decorată de colonade grupate câte trei, de o parte şi de alta a uşilor împărăteşti şi câte două la nivelul superior. Aceste coloane au capitelurile bogat împodobite cu sculpturi. O bogată sculpură în lemn se întâlneşte şi la ramele icoanelor de pe catapeteasmă. Motive ornamentale, specifice barocului, se întâlnesc alături de cele ale stilului moldovenesc şi la uşile împărăteşti. Acestea se termină în partea superioară în forma unui arc de cerc bombat în jos, având un suport pe care stă un pocal cu motivul soarelui deasupra.

Monumentul de la Cârţibaşi aduce din evul medieval moldav crâpeie de cultură şi’ de spiritualitate românească, dăinuind peste veacuri.

12. Biserica filială “SF. Nicolae” din Căpușneni – Parohia Lipovăț Comuna Lipovăț

La poalele codrilor seculari ai Lipovăţului, pe versantul estic al unei coline, se disting de departe gospodăriile tradiţionale ale satului Căpuşneni, datând din a doua jumătate a secolului al XlX-lea. Despre biserica de lemn din Căpuşneni, situată la marginea de apus a satului, pe versantul răsăritean al unei coline, se ştie că a fost construită între anii 1792- 1795, fiind reparată în anul

1896. Se spune că a fost construită din bârne în anul 1972-1975 de către enoriași.
Construcţia are planul treflat, cu absidele laterale pentagonale, absida altarului pe cinci laturi, decroşată şi pronaosul dreptunghiular. Pe latura de vest este amplasat pridvorul deschis, cu stâlpi masivi din lemn cioplit. Pe temelia de piatră s-au aşezat tălpoaiele „în cleşte”. Bârna aflată deasupra tălpii este decorată cu un rând de denticuli. Bârnele dispuse în cununi orizontale sunt încheiate în unghiuri drepte la colţuri şi în pană la abside. Pe ancadramentul ferestrelor, între două registre de zimţi de ferăstrău, meşterul a sculptat în tehnica reliefului înalt motivul ornamental al vrejului din care pornesc crenguţe cu muguri. Mai sus de jumătatea construcţiei, un brâu median cioplit în formă de

„frânghie” înconjoară de jur împrejur biserica.
Pe corzile de sub acoperiş se sprijină „capacul”, prins în cuie de lemn în sfredelitură. Sub cea de-a

treia bârnă de la acoperiş meşterul a săpat un registru de cercuri cu mijlocul bombat, având un rol decorativ. Deasupra acoperişului din tablă muchită, în mai multe ape, se ridică trei turle, dintre care două sunt false. Acestea sunt învelite complet cu tablă, au în vârf trei sfere mici din care se înalţă tot atâtea cruci.

Pridvorul deschis are pe cele trei laturi un admirabil ancadrament care leagă capitelurile stâlpilor de lemn. Ancadramentul uşii de la intrare, alcătuit din trei bârne masive de stejar, au fost prinse în cepuri de lemn la colţuri, la fel ca şi ancadramentele ferestrelor. Între cele două registre, cel din interior cu romburi şi cel din exterior din zimţi de ferăstrău, meşterul anonim a săpat motivul ornamental al vrejului cu ramuri şi muguri la capete, în tehnica ornamentului înalt. În bârna de deasupra a fost decupată o tăietură în arc de cerc, festonată şi cu un registru de romburi spre exterior.

Pronaosul a fost despărţit de naos printr-un perete de scândură, intrarea făcându-se printr-o uşă amplasată la mijloc. Dacă pronaosul are tavanul drept, naosul are bolta cu baza octagonală, cu nervuri simple. Aceasta străpunge podul şi ia forma unei turle cilindrice care se continuă deasupra acoperişului.

O icoană reprezentând botezul lui lisus Hristos, datată cu anul 1818 este realizată la şcoala rusească de pictură, având şi o inscripţie în slavă veche. O valoare artistică deosebită are icoana hramului reprezentând pe Sf. Nicolae. În afara feţei, toată pictura este ferecată cu argint în tehnica martelajului, în relief, marcând tronul, veşmintele şi biblia din mână. Pictura sfântului aer, executată pe pânză, este protejată de o ţesătură din borangic şi ornamentată cu “sacâz”.

Uşile împărăteşti sunt împodobite cu un rafinat decor sculptural, având şase medalioane pictate, încadrate tot în atâtea rame. Frunze de arbori orientali, sculptate în lemn, împodobesc aceste uşi, caracteristice pentru acest sistem decorativ.

Din mobilierul de sorginte laică menţionăm o ladă de zestre pictată, având aproape doi metri lungime. Aceasta are şi valoare documentară, purtând data de 1807. O splendidă compoziţie reuneşte

în interiorul unui chenar păsări, flori şi struguri, executate în manieră naturalistă, precum şi alte motive ornamentale (cârcei, bumbi, colaci şi flori). Este necesar să facem precizarea că lada de zestre pictată din biserica de la Căpuşneni reprezintă una dintre cele mai vechi piese de mobilier ţărănesc, întâlnită în această parte a Moldovei. O altă piesă de mobilier este jilţul cu motivul soarelui în mişcare, cunoscut sub numele popular de vârtej. Jilţul, tapiţat parţial cu piele, are ornamentul vârtejului amplasat pespătar.

Biserica din Căuşneni este o ctitorie boierească, servind la început ca biserică de schit şi apoi ca biserică de mir. Bogăţia decorului exterior, reprezentat pe ancadramentele uşii şi ale ferestrelor, cât şi prin cele două brâie, îi conferă construcţiei eleganţă şi armonie. Mobilierul laic şi religios, uşile împărăteşti, catapeteasma, icoanele şi lada de zestre pictată înnobilează locaşul de cult de la Căpuşneni, situându-l printre bisericile de frunte ale eparhiei.

13. Biserica parohială ”SF Gheorghe” din Comuna Lipovăț

Sat tipic de deal, Lipovăţul îşi are gospodăriile amplasate pe coastele dealurilor Făgădău, Suceveni şi Lipovăţ. Numele satului derivă de la slavul „lipovâi” ceea ce înseamnă „de tei”, esenţă moale de lemn care forma altădată păduri întregi.

Lucrată din bârnele copacilor seculari crescuţi pe aceste locuri, biserica din Lipovăţ, situată în cimitirul satului, abia se poate observa din desimea arborilor ce o

înconjoară. Conform tradiţiei, cel ctitor al acestui locaş ar fi fost Ştefan cel Mare.
Biserica de lemn din Lipovăţ ni se înfăţişează cu un plan treflat, cu absida răsăriteană pentagonală decroşată şi absidele laterale pe trei laturi. Pronaosul dreptunghiular are în prelungirea lui pridvorul care iniţial a fost deschis. Acesta are stâlpii canelaţi, uniţi cu arcade sub forma arcurilor de cerc festonate. Absidele laterale au fost adăugate la o dată ulterioară, fapt dovedit de acoperirea acestora cu tavan drept, aşezat mult mai jos decât cel al navei. Aspectul exterior se caracterizează prin prezenţa celor două brâie cioplite în torsadă şi amplasate unul deasupra şi celălalt sub ferestre, înconjurând biserica. De costoroabele canelate de sub streaşină sunt prinşi căpriorii în cuie de lemn. La anumite intervale se văd console cioplite în trepte, pe care se sprijină argeaua construcţiei. Acoperişul din tablă muchită şi bătută în felii are streaşină alungită pentru a arunca cât mai departe apa provenită din precipitaţii. în boldurile îmbrăcate în tablă de la cele două capete ale coamei sunt prinse cruci vechi

metalice.

Lumina pătrunde în interiorul locaşului prin cele cinci ferestre (foto 16) şi două luminatoare amplasate în partea de răsărit a altarului. Pe ancadramentul lat al ferestrelor, încheiate în cepuri de lemn, au fost săpate două chenare în formă de şănţuleţe şi al treilea în relief.

Ancadramentul de la intrare este lat (0,60 m), fiind decorat cu două rozete în partea de sus şi două la mijloc, cele din urmă având motivul „vârtejului” înscris în ele. Chenarul interior al ancadramentului este decorat cu un registru de solzi, iar partea de deasupra are forma unui arc de cerc.

Interiorul bisericii este pardosit cu dale de piatră de dimensiuni mari şi cu cărămidă. Peretele despărţitor dintre pronaos şi naos este marcat de stâlpi canelaţi şi guleraţi în partea superioară, uniţi de o grindă cu profil în formă de acoladă, festonată pe margine.

Bolta naosului este împărţită în felii de cele opt nervuri în formă de torsadă, care se unesc în jurul cheii de boltă de forma unui disc. Baza bolţii octogonale este marcată de un mic tavan, canelat pe toate laturile. Consolele din exterior străpung în interior şi sunt decorate la capete cu praguri succesive. Sistemul de boltire al altarului este diferit de cel al altor biserici vasluiene. Bolta semicilindrică de aici se racordează prin intermediul a trei fâşii curbe la partea superioară a pereţilor.

Grinzi masive de lemn, în număr de patru, susţin tâmpla din blăni groase în care sunt săpate locurile celor trei registre de icoane. Pe spaţiul ce separă cele trei registre de icoane au fost pictate motive florale. Grafia literelor chirilice de pe icoanele tâmplei, cromatica, drapajul şi linia desenului ne îndreptăţeşte să apreciem că aceasta a fost pictată la sfârşitul secolului al XVIII-lea. în aceeaşi manieră au fost pictate şi uşile împărăteşti, unde portretele celor patru evanghelişti şi scena Bunăvestirea ocupă întreg spaţiul de pe acestea. Realizarea uşilor împărăteşti de la această biserică marchează o etapă importantă în evoluţia acestora şi anume aceea în care lipsea cu desăvârşire decorul sculptural.

În diferite perioade de timp biserica a fost dotată cu mobilier şi inventar de cult. Un baldachin original este decorat cu rozete solare cu şase petale înscrise în cerc. Strane vechi, lucrate dulghereşe, cu ornamente realizate din tăietură, stau alături de altele mai noi, lucrate în anul 1936 şi provenite de la biserica de zid.

Printre icoanele mai valoroase menţionăm pe cea a hramului, înfăţişând pe sf. Gheorghe, cu o inscripţie în limba rusă, datând din 15 martie 1846. Deosebit de valoroasă este şi icoana reprezentând pe sf. Nicolae şi pe sf. Varvara. De aici au fost duse la Palatul Episcopal Huşi icoane din secolul al XlX- lea, lucrate în ateliere ruseşti: Maica Domnului cu pruncul (patru bucăţi), Punerea în mormânt şi Schimbarea la faţă. Tot din secolul trecut datează şi icoana pictată pe pânză reprezentând pe Maica Domnului cu pruncul şi Mântuitorul cu potir în mână, pictură pe lemn.

Mai multe cărţi tipărite în secolele XVII-XIX, provenite de la vechiul schit, au alcătuit zestrea bibliofilă a acestui locaş. Cea mai veche carte care s-a păstrat este o Evanghelie care a fost tipărită în anul 1685. Mai multe Minee datează din anii 1764 şi 1778, iar alte cărţi valoroase au fost tipărite în secolul al XlX-lea. La colecţiile de carte veche din Huşi au fost depozitate mai multe cărţi de la această biserică: Minei (Kiev, 1750), Evanghelie (laşi, 1762), Ceaslov (Kiev, 1794), Liturghier (laşi, 1794) ş.a.

Sfintele vase datează din anul 1857, când au fost cumpărate, probabil cu ocazia resfinţirii bisericii.

Biserica de lemn din Lipovăţ se numără printre bisericile de schit care a păstrat valoroase elemente de arhitectură populară şi alături de acestea, icoane pictate pe lemn şi pe pânză, cărţi vechi româneşti cu valoare de patrimoniu, mobilier şi sfintele vase, toate alcătuind o zestre demnă de apreciat şi de păstrat în continuare în cele mai bune condiţiuni.

14. Biserica ”Sf. Nicolae” Mănăstirea Pârvești – Costești

La poalele a două dealuri ce formează o configuraţie care poartă numele de Albia sunt amplasate casele gospodarilor din Pârveşti.

Biserica de lemn din Pârveşti se încadrează în formele de relief a celor două dealuri printre care curge pârâul Albia. Pe fundalul crud al vegetaţiei lemnoase se profilează lemnul

bisericii şi al clopotniţei, vlăguit de ploi şi de vânturi. Acest lăcaș de cult a fost ridicat în anul 1666, ca loc de rugăciune și de pomenire.

În anul 1950 biserica de lemn din Pârveşti a fost declarată monument istoric. În anul 1972, potrivit îndicaţiilor Comisiei Monumentelor Istorice, pereţii de bârne ai bisericii au fost decapaţi de scândura care-i acoperea.

Planul treflat al acestei biserici se caracterizează prin absidele laterale pentagonale, absida altarului pe cinci laturi, decroşată şi pronaosul dreptunghiular. Pe latura de vest se află pridvorul deschis, înfundat în partea de jos şi de sus, cu stâlpii de susţinere lucraţi la strung.

Temelia iniţială din piatră de râu a fost tencuită şi transformată în soclu care a fost supraînălţat. Biserica este lipsită de brâu median; pe una dintre bârnele de sub streaşină este săpat un registru de ornamente în formă de pătrate, asemănătoare unor ocniţe. Privită în ansamblu, biserica din Pârveşti este o construcţie masivă, cu pereţii înalţi, cu acoperişul din şindrilă, uşor bombat la absidele altarului şi rotunjit la altar şi la pridvor. Cele trei turle au pereţii căptuşiţi cu şindrilă, iar acoperişurile cu tablă în solzi.

Sistemul de boltire a bisericii este unitar, dispus pe axul longitudinal, cu turle octogonale în secţiune, amplasate pe pronaos, naos şi altar. Prin ferestrele acestora lumina se propagă difuz în interiorul bisericii. înteriorul bisericii este din bârnă vizibilă, iar cel al turlelor din blăni de stejar sunt încheiate la capete cu mult meşteşug.

Pe stâlpii care marchează peretele despărţitor dintre pronaos şi naos au fost montate mai multe icoane cu rame împodobite cu sculptură. În naos se află un mic iconostas decorat cu ornamente care se întâlnesc şi pe strane. Catapeteasma a fost pictată în manieră bizantină, fiind mai veche decât icoanele din biserică. Se presupune că acestă catapeteasmă ar proveni de la vechiul schit, iar pe parcurs i s-au făcut unele restaurări. Icoanele celor trei registre au chenarele împodobite cu sculptură reprezentând spirale evolutive şi ghirlande de frunze şi flori.

Uşile împărăteşti şi cele diaconeşti sunt originale. Masa de cărămidă a altarului a înlocuit pe cea de lemn, iar masa de lemn de la proscomidie pare să fie la fel de veche ca şi biserica.

Fiind biserică de schit, aici au fost păstrate importante relicve cu valoare de sacrament. Dintre acestea consemnăm moaştele sf. Mina, aşezate într-o cutiuţă de argint.

Printre obiectele de inventar de la acesta biserică figurează şi un policandru de lemn, provenit de la vechea biserică, prevăzut la bază cu un frumos ornament, de care atârnă un dragon rusesc. Tradiţia spune că acest dragon ar fi aparţinut unui ofiţer rus, care în timpul retragerii de pe teritoriul Moldovei, la începutul secolului al XVIII-lea, ar fi fost îngropat în cimitirul de la Pârveşti.

Acoperişul piramidal din şindrilă are în vârf o cruce metalică lucrată artistic. La baza crucii se află semiluna turcească, soarele bizanin, suliţa şi iataganul turcesc, toate acestea simbolizând triumful şi puterea creştinismului.

Biserica fostului schit de la Pârveşti, înaltă şi semeaţă, cu trei turle, alături de clopotniţa supraetajată, sunt singurele construcţii care s-au mai păstrat. Chiliile şi bucătăria, iazul de peşte, moara de apă şi alte construcţii anexă nu au mai rezistat timpului. Biserica de la Pârveşti, alături de cea de la

Lărgăşeni- Corbiţa (judeţul Vrancea) şi Mărăşti-Filipeni (judeţul Bacău) reprezintă cele mai măreţe construcţii de lemn ale genului arhitecturii populare din Moldova Centrală.

15. Biserica ”Vovidenia”, Mănăstirea Dimitrie Cantemir din Grumezoaia – Dimitrie Cantemir

Satul este aşezat pe valea pârâului cu acelaşi nume, care izvorăşte din fundul văii, mai sus de schit şi se varsă în Elan.

Ca şi în alte situaţii similare, istoria acestui sat se împleteşte strâns cu legenda. Numele satului Grumezoaia (în vechime Plopeni) vine de la un vechi răzeş, pe

nume Andrei Grumază. „Această moşie, spun oamenii că a dat-o Ştefan cel Mare, cu hrisoave, unui oştean care-l chema Stan Posatnicul, în urma unei vitejii desfăşurate într-un război.

La 29 august 1802 oamenii din satul Grumezoaia, consemnaţi ca fiind ctitori ai schitului din fundul văii, consimţeau ca maica Elisabeta să se aşeze la schit şi să stăpânească atât schitul cu toate ce se aflau înăuntm, cu toţi pomii ce erau împrejumile schitului, cât şi de la schit în jos. Zapisul cu acest conţinut, iscălit de către răzeşi, a fost dat ca chezăşie la mâna protopopului de Huşi, în anul 1803.

In al treilea deceniu al secolului al XlX-lea satul Grumăzoi avea 149 de gospodării. Alături de sat era menţionat şi schitul Grumăzoaia.

La 12 august 1832, printr-o carte de hotărnicie, se alege partea de moşie din Grumăzoaia. Pentru întreţinerea schitului s-au lăsat 150 de stânjeni din curmezişul moşiei Grumezoaia. In lista făcută în anul 1834, în timpul guvernatorului Kiseleff, acest schit figura pe lista schiturilor din Moldova.

Conform tradiţiei, biserica de lemn a schitului Grumezoaia a fost atribuită ctitorului Dimitrie Cantemir. Tot informaţiilor orale le datorăm ştirea, conform căreia, biserica schitului ar fi fost construită la Urlaţi sau la Silişteni, pe valea Elanului şi după prădarea ei de către turci a fost mutată pe locul de astăzi la 2 kilometri nord de satul Grumezoaia, într-o pădure.

Este necesar să facem precizarea că în satul Silişteni, astăzi dispărut, s-a născut domnitorul cărturar Dimitrie Cantemir.

Nu numai tradiţia orală atribuie această biserică ctitorului Dimitrie Cantemir, ci şi o serie de afirmaţii bibliografice. In istoricul schitului şi bisericii Grumăzoaia, este consemnată o copie după un pomelnic, intitulat „Pomelnicul ctitorilor de la Mănăstire’’, printre primele nume consemnate în acest pomelnic sunt cele de Berehoi, Prodana, Tofilatu, Frone, Glicinco, monahia Varvara, urmate de alte nume de monahi, monahii şi preoţi.

Intre anii 1772-1774 în satul Grumezoaia erau consemnaţi trei slujbaşi bisericeşti. Deci la această dată schitul exista şi cei trei slujbaşi deserveau acest locaş monahal, după cum rezultă şi din dintr-o scutră însemnare făcută de către fostul preot paroh Ştefan Focşa, cu privire la existenţa unor călugări la, acest schit, de la înfiinţarea lui şi până în anul 1802.

Din cele arătate până acum reiese că biserica şi schitul existau deja. Afirmaţia că schitul şi biserica ar fi fost construite în anul 1800, consemnată într-o lucrare recentă, este eronată. în anul 1802 firul activităţii de la acest schit, probabil părăsit, avea să se reînnoade prin prezenţa maicii Elisabeta. Dintr- un alt act al răzeşilor, purtând data de 29 august 1802, rezultă că oamenii din satul Grumezoaia îşi atribuie titlul de ctitori ai acestui schit. Ei împuterniceau pe maica Elisabeta care se aşezase aici să ia dijmă din pământul lor.

– Biserica Dimitrie Grumezoaia

Se zice că în vechime a servit ca schit de călugări ruşi. Se găsesc aici mai multe cărţi în limba slavonă. Biserica e făcută din lemn de stejar şi a fost reparată de mai multe ori. Serviciul divin se face de 3-4 ori pe an de către preoţii satului.”

Aşa cum este consemnat şi în istoricul bisericii, începând cu anul 1860, în toate situaţiile scriptice schitul figurează ca fiind construit în anul 1692, în anul 1802 bisericii schitului i s-au făcut reparaţii capitale, contribuind şi binefăcători din satul Grumezoaia. In scurt timp schitul a devenit o puternică aşezare monahală, fiind înzestrat cu pământuri donate de către răzeşi sau cumpărate de la aceştia.

In anul 1855 schitul de la Grumezoaia era de măicuţe. In urma epidemiei de holeră ce se abătuse pe aceste locuri mai scăpase stareţa şi o măicuţă care s-au adăpostit la schitul Măgarul din judeţul Tutova. După secularizare, schitul s-a desfiinţat, biserica a devenit de mir şi a deservit satul Grumezoaia, locuitorii luîndu-şi pământurile înapoi, bisericii mai rămânându-i 12 prăjini.

Următoarea reparaţie i s-a făcut în anul 1890. Acoperişul deteriorat din şindrilă a fost înlocuit cu altul din tablă zincată în anul 1926, de când nu i s-a mai făcut nici o reparaţie mai importantă.

Locaşul de cult de la Grumezoaia are planul în formă de corabie, cu altarul pentagonal, decroşat şi prenaosul dreptunghiular. Temelia din piatră a intrat în pământ datorită greutăţii construcţiei. Talpa şi bârnele orizontale nu pot fi vizibile datorită acoperirii acestora cu scânduri. Sub acoperiş se vede costoroaba care se sprijină pe mai multe console „în praguri”.

Cuie groase de lemn, bătute în sfredelitură, fixează căpriorii de costoroabă. De la bătrânii satului am aflat că bârnele au fost încheiate „în cechi”, denumire dată cepurilor de lemn care leagă bârnele. La absidele altarului bârnele prelungite au capetele decorate cu tăieturi în formă de „praguri”

Lumina pătrunde în interior prin cele trei ferestre micuţe, amplasate la naos şi la altar şi decorate cu feronerie.

Acoperişul din tablă muchită, în felii, are un turn unic în felul lui. Cele patru faţete laterale, prevăzute cu ferestre, au frontoanele triunghiulare, cu patru cruci în vîrful triunghiurilor şi cu a cincea în mijloc. Aici se află o toacă de lemn cu câte patru sfredelituri în foamă de cruce la fiecare dintre capete. Pe clopotul montat pe un jug de lemn este turnată în relief o inscripţie în slavonă: „Olovjini Snicov 1882 mai”.

Biserica de lemn a schitului Grumezoaia este una dintre cele mai mici biserici întâlnită până acum în judeţul Vaslui. Ca o particularitate a acestui monument consemnăm faptul că atât în interior cât şi în exterior bârnele au fost tencuite, fiind apoi acoperite cu scândură numai pe dinafară.

De afară se intră într-un pridvor îngust şi lung, asemănător cu o tindă de casă ţărănească, cu pereţii zugrăviţi şi lipită cu lut pe jos. Pe peretele îngust din fundul acestei tinde se află o sobă rudimentară, de forma unui cotlon, folosită pentru cărbuni şi la încălzit. Pereţi zugrăviţi cu alb sunt împodobiţi cu mai multe icoane pe pânză, pictate în anul 1854. Una dintre aceste icoane reprezintă „Soborul părinţilor şi mucenicilor”, iar pe alte două au fost pictate chipurile sfinţilor Gheorghe şi Teodor. Pe o icoană pe pânză, de dimensiuni mari este înfăţişat soborul tuturor sfinţilor, iar în plan central llisus Hristos cu balanţa şi scenele reprezentând raiul şi iadul.

Printr-o uşă masivă din două blăni de stejar se intră în pronaosul bisericii. Pe dinăuntru este montată o încuietoare masivă de lemn, care asigură securitatea intrării. Interiorul a fost tencuit şi zugrăvit în alb. Patru blăni masive de stejar, lipsite de decor, marchează peretele despărţitor şi intrările din pronaos în naos. Deasupra acestora se află o bară transversală, care se uneşte cu tavanul.

Dacă tavanele pronaosului şi altarului sunt drepte, naosul are bolta cu baza octogonală, sprijinite pe mai mulţi „conzori”, decoraţi în praguri. Nervuri simple, neornamentate, converg spre cheia de boltă de forma unui disc crestat pe margini, având rozeta cu şase petale, înscrisă în cerc.

Catapeteasma (foto 19) reprezintă o reuşită pictură pe pânză, fiind compusă numai din două registre, unul cu portretele proorocilor şi celălalt cu al Apostolilor.

Uşile împărăteşti sunt simple, fără sculpture. Masa de lemn din altar având pictate portretele fecioarei Maria şi a îngerului Gavriil. Proorocii sunt pictaţi cu suluri în mână, pe care se pot descifra slove chirilice.

Icoanele împărăteşti de la baza tâmplei au fost repictate în anul 1890, după cum rezultă

de pe însemnările făcute pe acestea.
Masa altarului a fost cioplită în lemnul unui stejar de pe loc, cu mai multe faţete. Un registru de

motive ornamentale, denumite „unghii”, este sculptat în partea superioară a piciorului, care este uşor bombată. Piciorul mesei a fost îmbrăcat într-o pânză de in, denumită „cămaşă”, care acoperă şi blatul de lemn de formă pătrată. Pereţii altarului sunt împodobiţi cu icoane.

Din mobilierul bisericii mai amintim un dulap lucrat dulghereşte şi un scăunel cu mai multe orificii, folosit ca suport pentru lumânări. Din bogata zestre de carte veche de la acest schit s-au mai păstrat: Penticostar (1785), Antologhion (1786), două Evanghelii (1806, 1845), Octoih (1836) şi Apostolul (1851).

Fiind înzestrată cu toate obiectele necesare practicării cultului, iar pictura pe pânză şi pe lemn având valoare deosebită, această biserică a fost declarată monument istoric.

16. Biserica parohiala ”Sf. Nicolae” din Zapodenii de Sus – Zapodeni (Protopopiatul Negrești)

Foto 20 – Biserica parohiala ”Sf. Nicolae” din Zapodenii de Sus – Zapodeni

Satul Zăpodeni se întinde pe o lungime de circa 5 kilometri, pe stânga pârâului Telejna şi pe coasta de apus a dealului Chicerea. Monumentul de arhitectură populară de la Zăpodeni a fost construit în anul 1775. Ca urmare a cutremurului din anul 1940 biserica de lemn din Zăpodenii de Sus a avut de suferit, fiind menţionată ca ruinată.

Biserica a fost construită în pădure, la adăpostul copacilor seculari, protejată astfel de duşmanii ce năvăleau deseori pe drumul din vale ce lega Vasluiul de laşi. Locaşul de cult din Zăpodenii de Sus are planul treflat, absidele laterale pantagonale, absida altaruluipe cinci laturi, decroşată şi pronaosul dreptunghiular. Pe latura de vest este amplasat un pridvor deschis care în anul 1940 a fost acoperit cu scândură. Pereţii exteriori au fost acoperiţi cu două registre de scândură, parcă anume să mascheze bârna cu brâul median. Acoperişul din şindrilă a fost înlocuit

în anul 1942 cu altul din tablă galvanizată,

Sistemul de boltire este amplasat pe axul longitudinat al bisericii. Bolţile octogonale ale pronaosului, naosului şi altarului au cheile de boltă rotunde şi nervuri simple. Consolele interioare sunt decorate cu „praguri”, din bârne care se retrag susccesiv, la fel ca şi cele exterioare. Cele două abside au în partea superioară câte o bârnă cu profiluri decorate, care le separă în plan.

Catapeteasma pictată în stil bizantin are o înportantă însemnare în slove chirilice, amplasată sub icoanele praznicale.

Uşile împărăteşti au fost decorate cu sculptură în tehnica ajur. Formele ondulate ale vrejului formează mandorle în care au fost amplasate mici icoane de formă pătrată. Printre ornamentele sculptate cu frunze şi vrejuri se văd ciorchini de struguri. În altar se află un frumos şi original baldachin amplasat deasupra mesei. Aceasta a fost cioplită iniţial din trunchiul gros al unui stejar. Vechea masă din lemn nu a mai rezistat timpului, fiind înlocuită cu alta din zid.

La intrarea în biserică privirea se opreşte asupra icoanelor vechi pictate pe lemn. Stranele au ornamente sculptate pe spătar în formă de floare din care se desprind mai multe frunze şi o lalea.

La intrare în curte se află amplasată clopotniţa, iar alături de intrare un stâlp cu cap ovoidal ce provine de la vechea poartă. Clopotniţa construită pe furci are acoperiş piramidal.

Monumentul de la Zăpodeni, împreună cu catapeteasma pictată acum două veacuri, se înscrie la loc de frunte alături de alte locaşuri de cult, construite la sfârşitul secolului al XVIII-lea.

17. Biserica parohiala ”Sf. Nicolae” din Știoborăni – Solești

Vechea biserică a schitului din Ştioborăni s-a aflat în incinta cimitirului. Aici existau copaci seculari, aşa că biserica a fost construită folosind lemnul de pe loc. Referitor la vechimea acestei biserici, din inscripţia de deasupra intrării rezultă că a fost construită în anul 1726, înaintea acestui locaş, în Ştioborăni a existat o altă biserică

mai veche.
Din cauza cutremurului de pământ din anul 1940 şi a alunecărilor de teren, biserica a fost

demontată, transportată şi remontată pe locul unde se află astăzi.
Biserica din Ştioborăni are planul treflat cu absidele laterale poligonale, absida altarului pe cinci

laturi, decroşată şi pronaosul absidat pe trei laturi. Când biserica a fost reclădită pe locul unde se află astăzi (1940), i s-a făcut din nou pridvorul deschis care a fost închis ulterior cu geamuri. Pridvorul cu turnul clopotniţă deasupra a fost perfect integrat arhitecturii bisericii astfel încât cu greu s-ar putea crede că acesta nu a fost construit deodată cu biserica.

La exterior monumentul de arhitectură de la Ştioborăni are o splendidă decoraţie în lemn. Bârna care se sprijină pe talpă este împodobită cu trei registre sculptate. între cele două registre de „cocori” dubli a fost săpat în bârna de stejar un registru de denticuli. Un brâu median în formă de „frânghie” încinge de jur împrejur biserica.

Ancadramentele ferestrelor sunt împodobite cu registre de „cocori”, săgeţi oblice, rozete solare şi motive florale. în partea superioară ferestrele au decor sub formă de acoladă din tăietură de ferăstrău. Acoperişul vechi al bisericii a fost din şindrilă, dar deteriorându-se a fost înlocuit cu tablă. Aceasta a fost bătută în felii muchite, în mai multe „ape”. Numai vârful acoperişului piramidal al turnului

In fundul văii Burghina, înconjurat din toate părţile de împădurite, se află gospodăriile tocitorilor din satul Ştioborăni. Schitul Ştioboreni, al domniţei Aniţa, apare pentru prima oară atestat documentar la 1 aprilie 1801, într-un act de danie. În catagrafia pe anul 1809 schitul era consemnat cu hramul „Sf. Nicolae” şi aparţinea de eparhia Romanului.

clopotniţă a fost acoperit în solzi. Cruci vechi din metal, decorate cu soarele bizantin, au fost amplasate în bolduri din lemn acoperite cu tablă, deasupra altarului, pronaosului şi turnului clopotniţă.

Ancadramentul uşii de la intrare este din bârne masive de stejar şi are un splendid decor sculptat şi crestat. De remarcat este şi sistemul unitar de decorare a acestei biserici. Motivele ornamentale folosite în exterior, pe ancadramentul ferestrelor şi uşii de la intrare sunt reluate în interior, la decorarea bolţilor şi mai ales a cheilor de boltă. Pragurile care decorează suprafeţele laterale ale stâlpilor de la peretele despărţitor sunt regăsite la consolele interioare.

Catapeteasma veche de la acestă biserică nu s-a mai păstrat pictată în forma originală. Icoanele de pe acesta au fost repictate în anul 1897.

Uşile împărăteşti sunt decorate pe chenar cu motive ornamentale sculptate, având forma vrejului ondulat cu frunze. în interior este pictată scena Bunavestirii la dimensiuni mari. Uşile diaconeşti au fost pictate de către acelaşi pictor, folosind o cromatică asemănătoare cu cea a uşilor împărăteşti.

Piciorul mesei altarului a fost cioplit în trunchiul gros al unui stejar, în mai multe faţete. Un blat gros din lemn, aplicat deasupra, formează faţa mesei. Chivotul în forma unei bisericuţe de lemn pare să fie deodată cu biserica.

Dintre icoanele vechi care s-au mai păstrat la acestă biserică menţionăm pe cea care reprezintă pe „Sf. Spiridon făcătoriul de minuni” şi icoana hramului reprezentând pe sf. Nicolae. Cărţile vechi de la acest locaş sunt puţine la număr: un Triod (1780) şi 12

Minee (1812).
Monumentul de arhitectură populară de la Ştioborăni este un valoros exemplar al genului, reprezentativ pentru aceste locuri moldave. Larestaurare au fost scoase în relief şi evidenţiate elementele arhitecturii specifice acestei construcţii din lemn precum şi bogăţiadecorului sculptat (Foto 22).

18. Biserica filiala ”Adormirea Maicii Domnului” Mănăstirea din parohia Hârsova-Delești

Satul Hârşova este o aşezare tipică de deal, având uliţele principale largi, iar celelalte înguste ce şerpuiesc printre casele şi gospodăriile ţărăneşti.

Biserica de lemn din Hârşova a aprţinut schitului cu acelaşi nume, cunoscut şi sub numele de Hârşoviţa sau schitul lui Găluşcă. În anuarul din 1809 se menţionează că biserica de lemn s-a făcut între anii 1772-1773 şi s-

a reparat în anul 1888 și 1913, neaducându-i-se modificări în plan şi elevaţie.