O carte pe zi: ”Memoriile unui motan călător”, de Hiro Arikawa

”În ziua aceea  am cerut afară, iar Satoru a făcut fețe-fețe în holul de la intrare, încercînd să mă convingă să mă răzgîndesc . Gata. Mulțumesc de găzduire. Îți sunt foarte îndatorat. Și, pentru că îmi ești simpatic, te las să mă mai mângâi nițel la dubița argintie, chiar dacă nu mi-ai adus nimic de mâncare.

De data asta, Satoru, în loc de figurile obișnuite, s-a întristat. Avea aceeași privire ca atunci cînd îmi ascuțeam ghearele de covor sau de mobile.

-Tot mai bine-I afară, nu?

Hei, ce-i cu fața asta? Iar te pui pe bocit? Nu mă face să mă simt prost.

-Pisi, nu vrei să rămâi?

Hei, ce-i cu fața asta?!Iar te pui pe bocit? Nu mă face să mă simt prost!

-Pisi, nu vrei să rămâi?

La asta chiar nu mă așteptam! Sunt un motan vagabond pursânge și nu mi-a trecut niciodată prin cap că m-aș putea transforma într-un cotoi de apartament. La început mă gândisem că o să mă îngrijească până mă fac bine, și apoi, pa și pusi… Ba nu, mai degrabă crezusem că o să fiu nevoit să plec. Și dacă tot trebuia să o iau din loc, n-ar fi fost o mișcare mai isteață să nu mă evapor din proprie inițiativă, decât să-mi dea el papucii? Noi, pisicile, avem mândria noastră!

Dacă tot voiai să  rămân, puteai să-mi fi spus mai devreme!”

Memoriile unui motan călător de Hiro Arikawa  distrează, dar  și emoționează profund. Și nu este o carte doar pentru iubitorii de animale, ci pentru toți cei care cred în puterea prieteniei, indiferent de natura acesteia.

Cartea trezește emoția încă de la primele pagini. Prologul ne prezintă un motan vagabond căruia îi place viața în libertate. Până într-o zi, când are parte de un accident și este lovit grav, iar Satoru se oferă să aibă grijă de el în perioada convalescenței. Însă cei doi se împrietenesc și formează o legătură și după ce motanul se vindecă.

Lectura cărții se dovedește interesantă, cu atât mai mult cu cât nu numai că acțiunea este văzută din perspectiva motanului, ci și pentru că reliefează natura psihologică și incredibil de umană a pisicilor care, indiferente în aparență,  își iubesc stăpânul mai mult decât orice. Călătoria celor doi este una inițiatică și semnificativă pentru relația lor: nu pot sta departe unul de celălalt.

Relația dintre om și pisică este una foarte strânsă în această carte. Fiecare pagină are puterea de a emoționa cititorul și acesta este rolul unei astfel de povestiriExistă și multe momente care produc amuzament și care au puterea de a-ți smulge un zâmbet. 

Cartea are în egală măsură emoții puternice și momente amuzante și nu este doar despre călătorie, ci despre o prietenie pe care nimeni nu o poate distruge. 

Rubrică realizată cu sprijinul Bibliotecii Județene Nicolae Milescu Spătarul Vaslui.

Cartea poate fi găsită la Secția de împrumut la domiciliu pentru adulți a Bibliotecii Județene