Sfântul Ştefan-unul din cei şapte diaconi
În a treia zi de Crăciun, ortodocșii îl sărbătoresc pe Sfântul Ștefan. Astfel, sute de români care poartă numele de Ștefania, Ștefan, Fănel, Ştefănel, Ștefănuț, Fane, Ştefana, Fănica, Fănuța, Fana, îşi sărbătoresc astăzi ziua numelui.
Sfântul Arhidiacon Ştefan era evreu de neam şi a trăit în Ierusalim. Sfinţii Apostoli au ales şapte bărbaţi tari în credinţă pentru a fi diaconi – slujitori la adunările primilor creştini. Ştefan era cel mai de seamă dintre aceştia. Prigonit de evrei şi acuzat că huleşte şi strică Legea, el a arătat, cu dovezi din Scripturi, că Legea se implineşte prin Hristos, Mesia cel anunţat de profeţi. Scos afară din cetate, Sfântul Arhidiacon Ştefan a fost lapidat (ucis cu pietre) în anul 33, deschizând lungul şir al mucenicilor (martirilor) creştini. În pragul lapidării, el a avut vedenia cerurilor deschise şi a Fiului Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu. Iar când pietrele îl covârşeau, el a strigat cu glas mare: “Doamne, Iisuse, primeşte duhul meu!”, pentru ca apoi, căzut în genunchi, să-şi dea duhul zicând: “Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!”.
În Biblie se spune că s-a facut odată întrebare între iudei, saduchei, farisei şi elini despre cine este Iisus Hristos. Unii spuneau că este prooroc, alţii că este înşelător, iar alţii că este Fiul lui Dumnezeu. Atunci Ştefan a stat pe loc înalt şi a binevestit tuturor pe Iisus Hristos, zicând: “Bărbaţi fraţi, pentru ce s-au înmulţit răutăţile voastre şi s-a tulburat tot Ierusalimul? Fericit este omul care nu s-a îndoit în Hristos. El este Cel ce a plecat cerurile şi S-a pogorât pentru păcatele noastre şi S-a născut din Sfânta şi curată Fecioara, cea aleasă înainte de întemeierea lumii. El a luat nepuţintele noastre şi a purtat slăbiciunile noastre. Pe orbi i-a luminat, pe leproşi i-a curăţit, pe demoni i-a izgonit”. Când l-au auzit grăind aşa, l-au dus în sinedriu la arhierei, căci nimeni nu avea argumente împotriva înţelepciunii şi duhului cu care grăia. Intrând înăuntru au adus nişte bărbaţi care au zis: “L-am auzit că a grăit cuvinte de hulă împotriva locului celui sfânt şi a Legii” şi alte cuvinte, aşa precum scrie în Faptele Apostolilor. Şi când s-au uitat la el au văzut faţa lui ca faţă de înger. N-au mai putut răbda ruşinea biruinţei, l-au lovit cu pietre şi l-au omorât. Dumnezeiescul şi întâiul mucenic Ştefan, prin aşa socotita lui cădere, a doborât pe diavol şi s-a odihnit cu somnul cel dulce, până şi moaştele sale arătând minunat. Nişte bărbaţi evlavioşi au luat acele sfinte moaşte, le-au pus într-o raclă facută din lemn de Persia, l-au acoperit şi l-au aşezat alături de templu.
De Sfântul Ştefan “se leagă lupii”
Obiceiurile populare legate de Sfântul Ştefan sunt aproape nule. Dar, în Maramureş, se practică “Legatul Fiarelor”. pentru apararea vitelor de lupi este numita Legatul Fiarelor, În a treia seară de Crăciun masa pe care este aşezată o pâine rituală numita Stolnic, se înconjoară cu un lanţ de fier. În ziua Anului Nou, pâinea este tăiată în felii şi mâncată de copii şi animale, iar lanţul cu care a fost legată masa se aşează în faţa grajdului pentru a trece vitele peste el. Se crede că această practică va împiedica lupii să atace vitele.
Numele de Ştefan este de origine grecească – Stephanos – şi înseamnă “coroană”, “ghirlandă”, “cunună” (cu care erau încununaţi învingătorii). La noi, formele curente au fost şi sunt Ştefan şi Ştefan(i)a, diminutivate mai ales Fane, Fănica, Făniţa, Fana, Fănica, iar uneori – sub influenţă străină – Fanny. Destul de des se folosesc şi diminutivele Ştefănel sau Ştefăniţa, mai rar Ştef(i). Mai recent a apărut şi forma feminin Ştefanela (ce pare sa fi prins mai bine decat vechiul Ştefanida – numele unei muceniţe trecute în calendar).
Pentru că astăzi este o zi specială pentru cei care poartă aceste nume, echipa Ziarului de Vaslui vă doreşte să aveţi parte numai de împliniri, satisfacții şi multă sănătate! La mulți ani!
