Printează acest articol Printează acest articol

Sfântul Ilie – stăpânul ploilor şi ocrotitorul aviatorilor

Sfântul Mare Proroc Ilie Tesviteanul, sărbătorit în fiecare an pe data de 20 iulie, ocupă un loc important în cultul creştin ortodox. Apărător înflăcărat al credinţei în Dumnezeu, cu o viaţă îngerească, Sfântul Ilie este proorocul biblic cinstit cu mare evlavie de creştini, care au găsit în el un model. În Rusia şi în România, în popor se crede că Sfântul Ilie deţine puterea de a opri sau a face să se reverse ploaia. Sărbătoarea Prorocului Ilie Tesviteanul este şi ziua Aviaţiei române, acesta fiind considerat, ocrotitorul şi patronul aviatorilor, dar şi Ziua energeticianului.

Sfântul Ilie Tesviteanul era fiul lui Sovac, unul dintre profeţii Legii Vechi, care locuia în cetatea Tesve, dincolo de Iordan. El a trăit pe vremea lui Ahab, regele evreilor, care a domnit în ţinutul Samariei din Israel timp de 22 de ani. Acest rege s-a căsătorit cu Isabela, o prinţesă feniciană din Sion, care se închina zeului Baal. Ahab, preţuind frumuseţea femeii mai mult decât credinţa în Dumnezeu, şi-a obligat poporul să se închine zeului Baal. Acest fapt a atras mânia lui Dumnezeu, care i-a încredinţat proorocului Ilie misiunea de a întoarce poporul la credinţa monoteistă. Ilie l-a mustrat pe regele Ahab şi l-a avertizat că va avea de suferit întregul popor din cauza păcatelor sale: „Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, înaintea căruia slujesc eu; în aceşti ani nu va fi nici rouă, nici ploaie, decât numai când voi zice eu”. După o rugăciune adresată lui Dumnezeu, Sfântul Ilie s-a retras pe malul râului Cherit, iar seceta şi foamea au cuprins întreaga ţară. După trei ani şi jumătate, dovedindu-se prin aceste minuni că numai credinţa în Dumnezeul unic este cea adevărată, poporul iudeu şi-a recunoscut greşeala de a se fi închinat zeului Baal, strigând: „Dumnezeul lui Ilie este Dumnezeul cel adevărat!”. La rugămintea Sfântului Proroc Ilie, Dumnezeu a trimis o ploaie care a îndepărtat seceta. Dumnezeu a vrut ca acest profet să fie ridicat în văzduh, de unde nu s-a mai întors. Cunoscând apropiatul său sfârşit, Ilie îşi previne ucenicul, dar dispariţia sa misterioasă prin care şi-a încheiat viaţa rămâne una din tainele Proniei divine. În Sfânta Scriptură, în Vechiul Testament, s-au păstrat cuvintele ucenicului său Elisei: „Părinte, Părinte, carul lui Israel şi caii lui”. Sfânta Scriptură ne spune că Ilie se va întoarce iarăşi pe pământ, la sfârşitul veacurilor, înaintea celei de-a doua veniri a lui Hristos, pentru a se lupta cu Antihristul.

Prieten al celor umili

În iudaism, se crede că Proorocul Ilie scote din încurcătură pe cei care se găsesc în situaţii dificile, fiind considerat binefăcător al săracilor şi prieten al celor umili. Această percepţie se datorează faptelor sale, cum ar fi, spre exemplu, minunea înmulţirii uleiului şi făinii văduvei din Sarepta, căreia i-a readus fiul la viaţă. Proorocul Ilie este considerat de creştini unul dintre cei mai mari sfinţi. Datorită vieţii sale aspre petrecute în pustia Iordanului, precum şi a râvnei sale pentru Dumnezeu, monahii creştini recunosc în el un părinte al lor, comparabil cu Sfântul Ioan Botezătorul. Prin intermediul figurii profetului Ilie, Biserica ne invită să ducem „lupta inimii” care, cu ajutorul Duhului Sfânt şi prin post, rugăciune şi priveghere, eliberează omul de patimi.

Sf. Ilie aruncă apă din cer

În Rusia şi în România, imaginea profetului Ilie este legată de fenomenele meteorologice. Atunci când plouă sau tună, în popor se crede că Ilie se plimbă pe cer în carul lui de foc şi că deţine puterea de a opri sau a face să se reverse ploaia. Această percepţie se întemeiază pe minunea prin care a întors poporul evreu la credinţa în adevăratul Dumnezeu.

Protectorul energeticienilor şi a aviatorilor

Ziua Sfântului Ilie marchează şi Ziua energeticianului, sărbătorită de lucrătorii din sectorul energetic din 1992, dar şi  Ziua Aviaţiei Române. Cu acest prilej se organizează tot felul de manifestări. După succesul deosebit obţinut de inginerul Aurel Vlaicu prin zborul din 17 iunie 1910, zbor care situa România pe un onorabil loc trei în rândul naţiunilor lumii în ceea ce privea proiectarea şi construcţia unui avion original, la timpul respectiv, comandantul Aeronauticii Militare, maiorul Ioan Macri, precum şi numeroşi oameni de cultură, au propus ca Ziua Aviaţiei să fie sărbătorită la aceasta dată. ~nsă Aurel Vlaicu, o persoană deosebit de modestă, a refuzat. La 6 iunie 1930, regele Carol al II-lea a devenit conducătorul ţării, instituind printr-un Decret regal sărbătorirea Sfinţilor Petru şi Pavel ca patroni spirituali ai Aviaţiei Romane. După cel de-al doilea război mondial, datorită noii conjuncturi militare, sărbătorirea Zilei Aviaţiei române a fost identificată cu Ziua Aviaţiei URSS. După aprilie 1964, Consiliul de miniştri al Guvernului Romaniei a emis o hotărâre privind sărbătorirea Zilei Aviaţiei la 17 iulie şi a stabilit că Sfântul Ilie va rămâne patronul Spiritual al aviatorilor, acest fapt datorându-se felului în care acesta s-a săvârşit din viaţă, fiind purtat către ceruri într-un car de foc.

Superstiţii de Sfântul Ilie. 

În calendarul popular,sărbătoarea marchează miezul verii pastorale, când ciobanii separă oile, iar pe munţi se organizează vestitele Nedei. Fulgerele, trăsnetele şi tunetele din timpul furtunilor, în această perioada sunt corelate cu părerea populară că Sfântul trăsneşte dracii şi locurile în care aceştia se ascund. Scenariul ritual specific acestei zile conţine descântece pentru prevenirea sau îndepărtarea vijeliilor, grindinei şi ploilor torenţiale. Astăzi, în Moldova, se mănâncă castraveţi cu miere şi se dau de pomană mere dulci.

In ajunul acestei zile, fetele se duceau noaptea pe ogoarele semanate cu canepa (canepisti), se dezbracau si, goale, se tavaleau prin cultura, apoi se imbracau si se intorceau acasa. Daca in noaptea dinspre Sant-Ilie visau canepa verde era semn ca se vor marita cu flacai tineri si frumosi, iar daca visau canepa uscata se zicea ca se vor marita cu oameni batrani.

In dimineata acestei zile, scrie crestinortodox.ro, se culegeau plante de leac, in special busuiocul, ce erau puse la uscat in podurile caselor, sub stresini sau in camari. Tot acum se culegeau si plantele intrebuintate la vraji si farmece.

Femeile duceau in aceasta zi busuioc la biserica pentru a fi sfintit dupa care, intoarse acasa, il puneau pe foc iar cenusa rezultata o foloseau in scopuri terapeutice atunci cand copiii lor faceau bube in gura.

De Sfantul Ilie, romanii isi aminteau si de sufletele mortilor, in special de sufletele copiilor morti. Femeile chemau copii straini sub un mar, pe care il scuturau ca sa dea de pomana merele cazute. Astfel, se considera ca mortii se veselesc.

Scenariul ritual de renovare a timpului, specific tuturor marilor sarbatori calendaristice, cuprinde si practici de pomenire a mortilor. Bisericile sunt pline, acum, cu bucate pentru pomenirea mortilor (Mosii de Sant-Ilie), iar la casele gospodarilor se organizeaza praznice mari.

Se mai crede si astazi ca daca tuna de Sant-Ilie, toate alunele vor seca iar fructele din livezi vor avea viermi.

Peste 150.000 de români poartă numele marelui sfânt. Celor care astăzi îşi aniversează ziua numelui, le urăm multă sănătate, fericire şi împliniri. La mulţi ani!

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *