Printează acest articol Printează acest articol

Mănăstirea Bujoreni, simbol al spiritului creştin moldovenesc (galerie foto)

La câţiva kilometri de Murgeni, ascunsă în inima pădurii, la doar câţiva kilometri de DJ 242B, se află Mănăstirea Bujoreni cunoscută, datorită unei frumoase legende, şi ca “Schitul Măgarului”. Denumirea, rămasă din istorie, descrie doar sumar uimitorul complex monahal existent, amplasat într-un luminiş, la baza unui platou.

Păşim în curtea înconjurată de un gard de piatră, în liniştea amiezii unei zile de iarnă geroasă şi parcă trecem într-o altă lume, Biserica reconstruită, clopotniţa, anexele gospodăreşti şi chiliile, toate încadrând o curte cu alei care se întretaie printre arbuşti ornamentali şi spaţii verzi, sunt de o frumuseţe greu de descris în cuvinte. Zărim simbolurile legendare: stejarul în interiorul căreia se afla icoana Maicii Domnului şi măgarul care ar fi făcut descoperirea, dar şi crucea de gheaţă de la Bobotează care, proiectată în zare, pare un simbol al spiritului acestor locuri.

Cei 50 de călugri aflaţi în acest moment la mănăstire, în frunte cu ieromonahul Euharist Micu-Ionel, stareţul Mănăstirii Bujoreni, îşi întâmpină oaspeţii cu zâmbetul pe buze şi sunt dispuşi nu numai să îi asculte pe credincioşi, dar şi să povestească oricărui curios toate datele legate de istoria locului. Iar aceasta este fascinantă..

Istoricul lăcaşului de cult, transformat astăzi într-un uimitor complex monahal, leagă locaţia actuală de  mănăstirea Recea din satul Banca, atestată documentar  pe 18 iunie 1444, de Ștefan Voievod, într-un act de proprietate.

Odată cu venirea în scaunul Moldovei a domnitorului Ștefan cel Mare, si odată cu incursiunea războaielor împotriva lui Mahomed, în 1475, pregătirea învingerii temutului cuceritor al Constantinopolului a avut în obiectivul de apărare și pustiirea multor sate din Valea Bârladului, pentru ca năvălitorii să nu găsească hrană si provizii. Așa se explică și dispariția mănăstirii Recea. Legătura dintre doua vetre monahale, Recea si Bujoreni, este făcută de o legendă, care spune că  mocanii veniţi de peste munți, pentru pășunatul și tomnatul oilor, cu întreaga lor zestre ciobănească pe măgari, după o zi de târg, întorcându-se în bătătura stânii, au uitat sa lege măgarii. Unul din măgarii purtători al pungii cu banii obţinuţi din vânzarea produselor (3000 de galbeni) a plecat în desişul padurii. Mare le-a fost mirarea oierilor când, lângă un falnic stejar secular, măgarul stătea în genunchi în faţa a trei luminiţe aşezate în formă de cruce

Dându-şi seama că este vorba de o minune cerească, mocanii au hotărât ca pe acel loc, lângă acel copac şi din acel copac, să se ridice un schit pe care l-a şi săvârşit mai apoi, trunchiul stejarului devenind Sfânta Masă din altarul mânăstirii.

Actuala mânăstire rectitorita integral din osirdia lui Ioanichie Konachi ce iubea acest loc foarte mult, a fost făcută la anul 1840, cînd acesta a ridicat o biserică nouă, din cărămidă și piatră, cu hramul Adormirea Maicii Domnului la 15 august.
Fluctuația personalului duhovnicesc în această mânăstire a fost destul de mare, după cum rezultă documentele oficiale, fiind, rând pe rând, ba mănăstire de maici, ba de călugări.
Regimul instalat la 23 august 1944 a avut repercusiunile cele mai groaznice, în anii 1958-1960, cînd propagandă ateista sovietică și materialismul ideologic a făcut ca mănăstirea să fie închisă, călugăriţele alungate, obiectele de cult ridicate în mod abuziv și trimise spre destinații necunoscute,. Biserică, deși părăsită peste 30 de ani, a înfruntat vitregiile vremurilor continuînd să existe, înconjurată de cîteva conifere seculare, și cîteva morminte, va străjui singură poiană de foioase din pădurea Bujorenilor. A îndeplinit în timp rol de magazie, depozit de materiale, adăpost de animale, dar nu fosti uitată de credincioșii, care, fără nici o aprobare, între anii 1970 și 1980 a fost acoperită cu tablă de zinc, pentru că spărturile vremii din acoperiș deteriorau interiorul și pictura din anii 1930.

Mănăstirea a fost redeschisă în printr-o hotărâre a Sfîntului Sinod al BOR în 1993 şi de atunci se fac eforturi ca  mănăstirea să fie pentru credincioșii din zonă Moldovei de Jos și pentru ținutul Vasluiului, un loc de liniște și rugăciune, alături de celălalte mănăstiri din judeţ.

 

Un comentartiu la “Mănăstirea Bujoreni, simbol al spiritului creştin moldovenesc (galerie foto)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.