Intrarea în Biserică a Maicii Domnului (Ovideniile)

21 noiembrie este ziua în care creștinii sărbătoresc Intrarea în Biserică a Maicii Domnului. În această sărbătoare, părinții Mariei, Ioachim și Ana, au venit să aducă la Biserică pe fiica lor, în vârstă de numai trei ani, ca un dar sfânt lui Dumnezeu. De menționat că Biserica cea Mare la care ne referim este de fapt Templul lui Solomon din Ierusalim care avea o încăpere mai presus decât orice în această lume, unde nu intra decât o dată pe an, singur, arhiereul. Aici se păstrau Chivotul Legii, în care erau cele două table ale Legii, pe care erau scrise cele 10 porunci, Toiagul lui Aaron și un vas cu mană din cea care căzuse spre hrana evreilor din pustie, după ce trecuse Marea Roșie, când au fost eliberați din robia Egiptului. Cu această ocazie la Nazareth au venit toate rudeniile lor, căci Sfântul Ioachim era de neam împărătesc, iar Sfânta Ana, de neam arhieresc. Fecioara copilă îmbrăcată cu podoabe împărătești și condusă de sfinții părinți și de alte fecioare tinere cântând din psalmii lui David, cu făclii aprinse în mâini, s-au îndreptat către templul unde au fost întâmpinați de o mulțime de oameni. Atunci s-au împlinit cuvintele scrise de David proorocul care spunea: „Ascultă fiică și vezi și pleacă urechea ta și uită poporul tău și casa părintelui tău, că a poftit Împăratul frumusețea ta, că El este Domnultău. Aduce-se-vor fecioare în urma ei, prietenele ei și-o vor aduce Ție”. Când au ajuns în fața bisericii unde îi așteptau preoții, s-au oprit în fața celor 15 trepte. Atunci prunca Fecuioară a început să urce singură treptele, până la treapta cea mai de sus, fără a se opri pe fiecare treaptă cum era orânduiala. Primind-o Zaharia Preotul, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, a luat-o de mână și a dus-o direct în altar, acolo unde nu intra niciodată parte femeiască și nici preoții ci numai arhiereul o dată pe an, atunci când aducea jertfă de sânge pentru neștiințele poporului. Acolo i-au dat ei loc de rugăciune.

Fecioara Maria, încredințată preoților și unei fecioare mai în vârstă, petrecea cea mai mare parte din viața ei în rugăciune și în vorbire cu Dumnezeu, prin citirea Sfintelor Scripturi. După rugăciunile de dimineață,  lucra cu celălalte fecioare lucru de mână, torcea lână și țesea mătase pentru veșmintele preoțești. Se spune că însăși cămașa de in , cea necusută de mână, pe care a purtat-o Isus, Fiul ei cel scump, a fost țesută și împletită de Maica Domnului. În timpul mesei, Fecioara Maria nu mânca cu celălalte tinere, ci se ducea înăuntrul Bisericii unde se ruga până târziu. Acolo venea Arhanghelul Gavriil și îi aducea pâine îngerească. Datorită acestei mâncări, trupul și sufletul ei se îndumnezeiseră, iar rugăciunile ei se înălțau în ceruri. Ea vorbea cu îngerii, iar bucuriile ei erau negrăite, supunerea desăvârșită și smerenia, dumnezeiască. Sărbătoarea de astăzi este una din marile praznice închinate lui Dumnezeu, alături de celălalte mari praznice ale Maicii Domnului: Nașterea Maicii Domnului – 8 septembrie, Soborul Maicii Domnului –  26 decembrie,  Bunavestire – 25 martie și Adormirea Maicii Domnului – 15 august.

Astăzi vitele vorbesc și cei neprihăniți pot să le audă

Ziua de Ovidenie, ziua în care începe iarna, este o sărbătoare a luminii, care sparge întunericul iernii, al morții.De aceea tema centrală a legendelor mitologice consacrate acestei zile este văzul, vederea, prima apariție , prima vedere a lumii, a lui Iisus, a cerului care se deschide.
Ca și la Crăciun, se deschide cerul și vitele vorbesc,  dar frumusețile cerului nu sunt văzute decât de cei prea buni la Dumnezeu, cum ar fi ciobanii care nu au văzut la ochi o femeie. În tradiția populară, ziua de 15 noiembrie este denumită Ovidenia sau Filipul cel {chiop. Se spune că astăzi  se deschide cerul, vitele vorbesc și doar cei neprihăniți le aud. Tot în popor există credința că dacă este senin și soare, vara va fi secetoasă, iar dacă va ninge va fi iarnă grea. De Ovidenii se dă de pomană pentru cei înecați, iar pentru cei care au murit fără lumină li se pune câte o lumânare. Sărbătoare se ține ca să nu atace lupii, să meargă șchiopii și să fie spor în casă. Gospodinele ung ușile și ferestrele cu usturoi deoarece anotimpul este propice vrăjitoarelor. Se crede că dacă în ajunul Ovideniilor, pe 20 noiembrie, a fost senin, anul viitor va fi rău, iar dacă a fost ger și lapoviță, anul viitor vas fi un an bun. De asemeni, există credința că apa pusă într-o strachină cu lumânare și privegheată este bună de leac pentru boli, răni și dureri. Mihaela Zărnescu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.