Festivalul Fanfarelor le-a adus aminte vasluienilor de nunţile de altădată
Ieri, în Piaţă Civică a Vasluiului s-a desfăşurat cea de-a XI-a ediţie a Festivalul Fanfarelor, eveniment organizat de Consiliul Judeţean Vaslui, prin Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale ( Vaslui. La această ediţie au participat 17 fanfare: nouă în concurs, patru fanfare de copii şi patru formaţii invitate.
Vasluienii au profitat de vremea frumoasă şi i-au admirat pe instrumentişti, mulţi dintre ei aducându-şi aminte de horele şi nunţile de altădată.
Potrivit etnografului Dan Ravaru, primele muzici militare s-au format în România, în sec. XIX, în timpul lui Mihai Vodă Sturza. Cu această ocazie, cei cu predispoziţii muzicale sunt instruiţi în armată să folosească instrumentele moderne de fanfară, aduse de primii instrumentişti germani sau cehi. Întorşi în sate, cei instruiţi în armată, au pus bazele fanfarelor ţărăneşti, în sensul că folosind instrumentarul relativ modern, au inclus în repertoriul lor piesele folclorice de circulaţie locală. Treptat, sate care erau vestite prin lăutarii lor, au devenit vetre de fanfară. Un exemplu în acest sens este localitatea Fâstâci, care avea lăutari vestiţi, unul dintre ei fiind Moş Dodu, şi unde acum sunt unii dintre cei vestiţi interpreţi de fanfară din judeţ. O notă specifică a fanfarelor este dată de numărul mare de interpreţi, un exemplu în acest sens fiind , în perioada interbelică, celebra fanfară a Regimentului 25 Racova – Mareşal Prezan, care avea peste 100 de membri. Notă cu totul particulară a fanfarelor din judeţul nostru este dată de utilizarea a două tipuri de instrumente şi a două stiluri interpretative. Astfel, în zona colinară, cu predominanţă în Valea Mare, predomină stilul vienez. Aici instrumentele sunt tăiate, scurtate cu 1-2 centimetri, şi sudate din nou. Fiind mai scurte se obţine un melos mai înalt, şi în acelaşi timp mai catifelat, mai dulce. Cei care folosesc instrumente de tip vienez sunt mai puţin atenţi la cadenţă sau la despărţirea părţilor muzicale şi creează un flux melodic, la care pisele folclorice pot fi mai bine adaptate. Celalalte fanfare, cu instrumente normale, sunt mai apropiate de stilul muzicilor militare, dar au totuşi un repertoriu predominant folcloric. În viaţă comunităţii, fanfara a avut un rol extrem de important, însoţindu-l pe om de la naştere, la petrecerea de cumetrie, şi până la moarte, când este condus la cimitir. Între aceste momente, fanfara l-a condus la nuntă, la hora satului, la baluri şi la alte petreceri. Obiceiurile de iarnă sunt susţinute, în forma lor cea mai dezvoltată, valaretul, tot de muzica de fanfară. Din păcate, în ultimii ani numărul interpreţilor s-a restrâns, tinerii orientându-se spre alte genuri muzicale, folosind instrumente moderne şi mijloace electronice. De aici şi scopul principal al festivalului concurs cel al fanfarelor, care consa în revigorarea, sau cel puţin în conservarea acestui gen muzical, predominant şi de veche tradiţie în zona folclorică a Podişului Central.
(Mihai Rodan)
