Descoperire miraculoasă la Albești

La doar câțiva km de Vaslui, specialiștii din Iași au făcut o descoperire miraculoasă! Aceștia au imortalizat totul printr-o serie de imagini spectaculoase. Cercetările s-au derulat într-o cetățuie getică din localitatea Albești, județul Vaslui. Arheologii au scos la lumină un sistem defensiv impresionant. Acesta este vechi de aproximativ 2.500 de ani

Acesta este vechi de aproximativ 2.500 de ani. De precizat că, la nivelul secolelor V-III î.Hr. (înainte de Hristos – n.r.), la începutul celei de-a doua Epoci a Fierului, în spațiul dintre Carpați și Nistru, a înflorit o adevărată civilizație a marilor cetăți de pământ și lemn. La această oră, în acest spațiu ce corespunde, în linii mari, Moldovei istorice de mai târziu, se cunosc peste 130 de cetăți ce reprezintă una dintre cele mai mari aglomerări de fortificații cunoscute la nivelul Europei acelei vremi.

Dacă obiectivele situate la est de Prut, pe teritoriul Basarabiei, au fost mai bine cercetate, mulțumită activității școlii de arheologie de la Chișinău, formată în jurul regretatului profesor Ion Niculiță, în spațiul de la vest de Prut, după decesul lui Adrian C. Florescu, în anul 1986, nu se mai poate vorbi de un program coerent de investigare al acestor obiective.

Prin săpăturile arheologice desfășurate în ultimii ani de către dr. Alexandru Berzovan și colaboratorii săi în cetățile de la Poiana Mănăstirii (comuna Țibana), Dobrovăț și, de anul trecut, la Albești (jud. Vaslui), Institutul de Arheologie din Iași al Academiei Române – Filiala Iași caută să reia tradiția de cercetare a acestor monumente. Cetățuia de la Albești,  cunoscută în literatura de specialitate, mai vechi, punctul se chema Cetățuia Vladnic, este situată în județul Vaslui, în zona de sud a Podișului Moldovei, în regiunea colinară a Dealurilor Fălciului. Ea a fost cunoscută încă din secolul al XIX-lea, fiind menționată în Chestionarul arheologic al lui Alexandru Odobescu. În afara unui mic sondaj efectuat de către arheologul Ruxandra Alaiba, în anii 1980, nu s-au mai efectuat alte cercetări.

„Din punctul de vedere al poziționării, cetățuia de la Albești prezintă o serie de particularități distincte. Este una dintre puținele fortificații din această perioadă care nu ocupă un vârf de deal sau un platou proeminent, fiind situată într-o zonă de vale, având, pe cale de consecință, un areal de vizibilitate redus. Este ceea ce în literatura de specialitate occidentală se numește «hill-slope fort», adică o «cetate de versant». Am vrut să înțelegem de ce oamenii din vechime au decis să se așeze într-o astfel de poziție ascunsă. A fost principalul motiv în favoarea deschiderii unui șantier aici, pe baza unui protocol de colaborare încheiat între Institutul de Arheologie din Iași și Muzeul Județean «Vasile Pârvan» din Bârlad”, arată dr. arheolog Alexandru Berzovan.

Cercetările arheologice au debutat aici, în localitatea Albești, în anul 2021

Colectivul a fost format din dr. Alexandru Berzovan (Institutul de Arheologie din Iași) – responsabil științific – secondat de colegii de la Muzeul Județean „Vasile Pârvan” din Bârlad, drd. Mircea Oancă și dr. Mircea Mamalaucă. Au participat, de asemenea, studenți de la Universitatea de Vest din Timișoara și de la Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați, câțiva voluntari și patru muncitori puși la dispoziție de către Primăria Albești.

„S-au deschis trei unități de cercetare și s-au efectuat două sondaje de verificare. Scopul primei campanii a fost de a verifica stratigrafia generală a obiectivului, iar rezultatele nu au dezamăgit. Cu această ocazie, au fost surprinse resturile incendiate ale unei locuințe de mari dimensiuni, datată pe baza materialului recuperat între secolele IV-III î.Hr. Campania din anul acesta a durat trei săptămâni și s-a încheiat de curând, fiind coordonată de același colectiv la care s-au mai adăugat doi membri, dr. Aurora Pețan (Fundația Dacica) și drd. Adrian Gâlea, un tânăr promițător, proaspăt angajat la Muzeul din Bârlad. Campania a avut obiective ambițioase, scopul fiind cercetarea impresionantului sistem defensiv”, mai explică dr. Alexandru Berzovan.

Cercetarea sistemului defensiv al unei cetăți din a doua epocă a fierului implică un efort consistent și o solidă bază materială.

La exterior, spre șanț, tot pentru a preveni alunecarea a mai fost realizat încă un nucleu interior din straturi alternative de sol bătucite și foarte puternic compactate. Astfel, a rezultat o structură fermă care, beneficiind și de avantajul situării într-o pădure, fapt ce a limitat semnificativ eroziunea, și-a păstrat, până astăzi, aspectul monumental, atingând o înălțime totală de circa 3 metri și o lățime, la bază, în jur de 14 metri. „Șanțul de apărare, masiv, prezintă, la rândul său, o deschidere de circa 12 metri și o adâncime de aproape 4 metri. Dacă la aceste valori adăugăm înălțimea estimată a palisadei –  3 metri – ajungem la o înălțime totală a obstacolului de 10 metri. Sursa – bzi.ro