Printează acest articol Printează acest articol

Ciobănescul de Berna, un prieten adevărat

Ciobănescul de Berna, unul dintre cei mai frumoși câini, este un câine de familie foarte popular, el fiind echilibrat, afectuos, supus și foarte tolerant și permisiv cu copiii, chiar și cu cei de vârste mici.

Numele german al rasei este Bernese Sennenhund. Denumirea rasei provine de la cantonul Berna, din Elveția, ai cărui locuitori au crescut și folosit în mod tradițional acești câini. Cele patru rase Sennenhund au păstrat numele rasei originale, la care s-a adăugat versiunea populară din limba engleză: Grosser Schweizer Sennenhund, marele câine elvețian de munte; Berner Sennenhund, câinele de munte Bernese; Appenzeller Sennenhund, câinele Appenzeller; Entlebucher Sennenhund, câinele de munte Entlebucher. În 1904, rasa a fost pentru prima data înregistrată în registrul canin din Elveția și a fost recunoscută în 1937, de către American Kennel Club.

Ciobănescul de Berna este o rasă de câine de talie mare, apreciată de multe ori ca fiind, cea mai decorativă dintre cele patru rase de câini alpini, care s-au dezvoltat în Alpii elvețieni. Originea acestei rase este plasată, în urmă cu peste 2000 de ani, în încrucișările timpurii, care au avut loc între rasele de câini de talie mare native în aria Alpilor elvețieni, folosiți cu precădere de către crescătorii de animale și masivii câini de tip Mastiff, care însoțeau legiunile romane ca și câini de pază ori câini de luptă.

Este un câine musculos, cu un corp bine proporționat. Pieptul este larg și puternic, spatele lung și drept. Capul lat, de tip molossoid, este completat de un bot larg, bordat de buze cărnoase, cu comisura deschisă. Ochii sunt migdalați, de culoare căprui închis. Urechile sunt de mărime medie, de formă triunghiulară, bine acoperite de păr și purtate atârnat. Membrele anterioare sunt drepte, musculoase iar membrele posterioare sunt puternice, largi, musculoase. Labele picioarelor sunt scurte, compacte, rotunde. Coada este lungă, stufoasă, purtată lăsat, niciodată pe spate. Blana acestor câini este densă, bogată, dispusă pe două straturi, cel exterior cu firul destul de lung, moale și ușor ondulat, care-i dă un aer „ciufulit”. Coloritul specific este tricolor, cu fondul general negru, care prezintă o inserție de alb pe mediana craniului, bot, bărbie și piept, albul apărând și pe labe. Talia este cuprinsă între 58-66 cm la femele, cu o greutate de 32-45 kg, și între 64-70 cm la masculii, cu o greutate de 37-60 kg.

Bernese Sennenhund este un câine ciobănesc clasic, obișnuit să trăiască în aer liber. Preferă zonele cu climat mai răcoros, fiind foarte bine adaptat pentru viața la munte. Este un câine încrezător în forțele proprii, alert, foarte bun paznic. În același timp, a fost și este un foarte apreciat câine de familie, utilizat pentru tractarea cărucioarelor cu produse, a săniilor și tovarăș de joacă al copiilor. Este recunoscut pentru firea sa calmă, echilibrată. Ponderat în reacții, sociabil și cooperant, acest câine se comportă foarte bine în preajma copiilor. Este afectuos, se atașează în mod caracteristic mai mult de personajul central feminin din familie. Este obișnuit să interacționeze cu animalele de talie mare, de care nu se teme. La maturitate va fi potolit și sedentar, cu un nivel de activitate scăzut.

Este destul de lent în reacții îi își va însuși mai greu anumite comenzi de dresaj cu un grad de complexitate mai ridicat. Are instincte înnăscute de conducător de turmă. Este sensibil la corecții și pedepse, se recomandă dresajul blând bazat pe răbdare și permisivitate. Unii masculi se pot dovedi agresivi prin natura lor, cu astfel de exemplare fiind necesar să se insiste mult pe dresajul de obediență.

O dietă bine echilibrată înseamnă că trebuie să conțină nutrienți de calitate. În general conținutul de proteine trebuie să fie relativ scăzut, iar cel de grăsimi moderat. O hrană prea bogată în grăsimi, mai ales la un animal cu un nivel de activitate scăzut cauzează obezitate. Ciobănescul de Berna este un câine care poate fi predispus la obezitate fără exercițiile zilnice. Este nerecomandat porumbul, dar nu interzis, ciocolata sau dulciurile nu sunt recomandate sub nici o formă. Este recomandată hrănirea de în 2-3 mese pe zi. După masă este obligatorie o pauză de 5-15 minute pentru siestă și trebuie să aibă la discreție apă proaspătă.

Este necesară perierea zilnică sau cel puțin o dată pe săptămână, datorită robei abundente și lungi. Este necesară îmbăierea sau curățarea blănii cu șampon uscat.

Una dintre cele mai cunoscute și discutate maladii este displazia de sold. O altă maladie este displazia de umăr, termen folosit pentru a descrie câteva afecțiuni care afectează articulația umărului câinelui. Osteocondrita disecantă este o boală a cartilajelor articulare, care poate duce la modificări la nivelul articulațiilor acestui câine. Entropionul și ectropionul (răsucirea pleoapelor spre interior, respectiv spre exteriorul globului ocular) este o afecțiune oftalmologică, de asemenea cu determinism genetic care afectează rasa. Dilatația și torsiunea gastrică apar frecvent la acest câine, datorită conformației toracelui și cavității abdominale. Alergiile, mai ales cele de natură alimentară, sunt și ele în topul bolilor caracteristice Ciobănescului de Berna. Un studiu efectuat în anul 2000 arată că 50% din cazurile de mortalitate au fost datorate cancerului, potrivit site-ului toateanimalele.ro.

Bernese Sennenhund are o medie de viață scurtă, multe decese înregistrându-se imediat după vârsta de 8 ani. În medie, acești câini trăiesc 9-12 ani.

Sursa AGERPRES

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *