Sfântul Haralambie, apărător de boli
Sfântul Haralambie este văzut în tradiţia populară românească ca făcător de minuni, apărător de boli, dar mai ales de ciumă. Este prăznuit în 10 februarie şi cinstit pentru faptele măreţe ce le-a săvârşit atât pentru oameni cât şi pentru animale. Sfântul Haralambie este vestit pentru puterea credinţei sale şi entuziasmul cu care împărtăşea sfintele învăţături creştine.
La vârsta de 113 ani, Haralambie a fost supus la chinuri groaznice şi jupuit de viu pentru credinţa lui nemaiîntâlnită. Tiranul Lucian a crezut că un om bătrân este uşor de înduplecat să se lepede de Hristos şi să se închine la idoli.
Tradiţia spune că de Sfântul Haralambie, oamenii cer preotului să facă aghiazmă la biserică, care apoi este băută (pentru sănătate). Mai se foloseşte la stropitul gospodăriilor a vitelor şi a pomilor. Tot la biserică oamenii obişnuiesc să ducă în această zi colivă şi colaci, pentru a le sfinţi preotul. Colacii şi coliva se dau persoanelor bolnave. Se fac turte şi se împart pe la vecini. Tot de Sfântul Haralambie se fac pomeni pentru cei care au avut o moarte grea.
- Orice om care ţine ziua de Sfântul Haralambie prin post şi nelucrare, va fi sanătos tot timpul anului.
- Bătrânii spun că Sfântul Haralambie ţine ciuma ( Moartea) legată în lanţ. Când oamenii nu respecta ziua lui atunci îi dă drumul.
- Dacă plouă în ziua de Sf. Haralambie, plouă apoi după aceea patruzeci de zile la rând.
- În Transilvania, oamenii duc în această zi la biserică, mălai, grăunţe şi sare. După ce sunt binecuvântate de către preot, le dau ca hrană animalelor din gospodărie, pentru a fi sănătoase tot anul. Se păstrează însă o parte din această hrană a vitelor, ca leac pentru eventuale boli ale acestora.
