Strategii şi vanităţi de precampanie electorală

Fierbere şi excitaţie maximă în această perioada în rândul partidelor politice aflate în perioada premergătoare a campaniei electorale pentru alegerile locale. Liderii partidelor fac şi desfac, pe ultima sută de metri, liste cu consilieri locali şi judeţeni. Se mută candidaţi de pe un loc pe altul, nume noi le înlocuiesc pe cele vechi, iar bătălia pentru un loc eligibil este, în unele cazuri, pe viaţă şi pe moarte. Liderii, principalii strategi, îşi aleg cu grijă armata de soldaţi pe care să o alinieze la start.

Public, fiecare declară că alegerea candidaţilor se face pe criteriul unor virtuţi şi capacităţi care justifică promovarea lor în treaptă superioară a ierarhiei sociale. Pentru că, orice consilier sau primar va purta, după alegeri, titulatura nobilă de „ales al comunităţii”. Prin urmare un om dotat cu excepţionale calităţi, pe care, fireşte, le va fructifica în folosul oamenilor care l-au susţinut.
Pentru un observator atent, partidele formaţii aproape militarizate, de găşti, cârdăşii, clici, clanuri, în care comandă se află la un lider (sau la un grup restrâns), radiind piramidal, de sus până jos. Filialele locale şi-au pierdut puterea de decizie, fiind bune la lipit afişe şi asigurat figuranţi la activităţi electorale, iar liderii, singurii care poartă „povara răspunderii”, fac şi desfac, alianţe, excluderi, alegeri, numiri şi strategii de promovare şi manipulare.

Partidele politice s-au tranformat brusc în tancuri aruncate în lupta pentru câştigarea şi gestionarea puterii politice. În aparenţă, pentru binele nostru, al tuturor. Pentru că mesajele de bine comun şi de bună guvernare curg din toate părţile, iar manifestările zgomotoase de ataşament exagerat, pentru toate categoriile sociale, nu lipsesc şi sunt, uneori, de-a dreptul penibile.
În esenţă, conştiinţa responsabilităţii este pusă mai cu seama în interesul membrilor, şi al partidului. Liderii îşi caută nume sonore, dar uşor de controlat, candidaţii încă mai oscilează între un partid şi altul, se semnează ultimele liste, se fac promisiuni şi se face praf orice urmă de ideologie. Evident, şi nu trebuie să ai studii politice să realizezi asta, alegătorii dau clar semne de nematuritate politică, fiind prin urmare uşor de manipulat.

Desigur, în acest context, o strategie aparte o constituie pregătirea minuţioasă a show-urilor mediatizate, căci politica românească nu mai are niciun farmec dacă nu este la TV sau pe prima pagină a ziarelor. Normal că promovarea ideologiei de partid şi a programelor este prea plicticoasă, aşa încât se pregătesc sloganuri sforăitoare şi atacuri ale principalilor rivali, cărora încă li se caută toate punctele slabe. Acum aflăm că toţi candidaţii vor face totul comunitate, vor rezolva toate problemele existente, şi alte câteva pe deasupra, şi că în lupta pentru scaunul de primar sau de consilier îi mâna doar dorinţa de a-şi fructifică timpul şi virtuţile în slujba alegătorilor. Iar demagogia pare cel mai bun mod de a intră în graţiile poporului.

La Vaslui, în urmă alegerilor din 5 iunie, vor fi desemnaţi 1.080 de consilieri locali, în cele 86 de localităţi ale judeţului. Potrivit unui Ordin emis de prefectul Daniel Olteanu, 61 dintre ei vor fi desemnaţi la nivelul celor trei circumscripţii electorale municipale (Vaslui, Bârlad şi Huşi), iar 32 la nivelul celor două circumscripţii electorale orăşeneşti (Negreşti şi Murgeni). Ceilalţi 987 de consilieri locali vor fi aleşi în cele 81 de circumscripţii electorale din comunele judeţului. Cifrele au fost stabilite în raport cu populaţia existenţa în fiecare localitate în parte, precum şi în întreg judeţul.
Tot în iunie, vor fi desemnaţi şi 33 de consilieri judeţeni, din rândul cărora, prin votul lor, vor fi aleşi preşedintele Consiliului Judeţean şi cei doi vicepreşedinţi.

Din mulţimea candidaţilor, vasluienii vor trebui să îi aleagă pe cei care le vor susţine interesele. Ce-i mâna pe candidaţi în luptă? Pe unii, puţini e drept, convingerea că vor avea ceva de spus şi vor schimba lucrurile. Pe cei mai mulţi, vanitatea şi, să nu uităm, plata şedinţelor. Pentru că prezenţa la şedinţe este plătită, evident, din banii celor care i-au ales. Şi dacă ar fi să punem în balanţă prestaţia cu indemnizaţia, am putea spune că, beneficiul financiar este destul de avantajos. Fie că rolul lui este activ, fie că e mai mult decorativ, un simplu ridicat de mână, îi aduce unui ales, lunar, o indemnizaţie care înseamnă minim 200 lei pe şedinţă, şedinţe care, de regulă, nu durează mai mult de o oră. Dar despre asta vom vorbi cu altă ocazie…

Dincolo de toate, cert este că ne aflăm în pragul unei noi campanii electorale, că vom asista cum partidele se vor bate între ale ca şi până acum, iar noii, alegătorii, vom fi chemaţi să stabilim învingătorii într-un război care nu mai este al nostru. (Mihai Rodan)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.