Printează acest articol Printează acest articol

Slujba de Înviere la Episcopia Hușilor (foto)

”Veniți să luați lumină!” . Chemarea a fost făcută în noaptea de Înviere în toate lacașele de cult din județ. Iar credincioșii, de la copii la vârstnici, au răspuns îndemnului, venind să ia Lumina Sfântă pe care, apoi, au dus-o acasă. Nu înainte de a asculta slujba specială oficiată de preoţi. Iar dacă unii mai vasluieni mers la bisericile din apropiere, alții au optat pentru mănăstirile din județ. Nu puțini au fost și cei care au ales să meargă la Episcopia Hușilor, pentru a asculta Pastorala Preasfințitului Părinte Ignatie, Episcop al Hușilor.

Cu puţin timp înainte de miezul nopţii, PS Ignatie a aprins, de la candela de deasupra sfintei mese, o făclie mai mare şi frumos împodobită.”Veniţi de luaţi lumină!”, le-a spus sutelor de credincioși care s-au apropiat şi şi-au aprins lumânările lor de la făclia preotului şi apoi unii de la alţii.

În curtea Episcopiei, clerci și enoriași au cântat în cor ”Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le”.

”Hristos a înviat!”, a spus PS Ignatie, ”Adevărat a înviat!” au răspuns enoriașii, care au ascultat în liniște Pastorala de Înviere a Preasfințitului. ”Învierea Domnului – sămânța vieții într-o cultură a morții”, un îndemn către creștini ca, în vâltoarea evenimentelor contemporane, să nu se lase prinși de nepăsare, calomnie, păcat, minciună și extreme de orice natură.

”Iubiţii mei fii sufleteşti,

Sunt nenumărate momentele, în peregrinarea noastră pământească, când în loc să căutăm viaţa, noi căutăm moartea. Trist este, din păcate, că nu avem în niciun fel conştiinţa că devenim, pe nesimţite, apostoli ai culturii morţii, care transformă omul şi trăirea lui într-o ideologie.

Cultură a morţii înseamnă să validezi, ca fiind raţional, binefăcător şi progresist, păcatul în toate ipostazele lui, „pentru că plata păcatului este moartea” (Romani 6, 23) şi pentru că orice păcat poartă în sine germenele catastrofal şi hidos al morţii spirituale. Cultură a morţii sau a căuta „viaţa” în moarte, aşa cum sună sloganul „îmi trăiesc viaţa şi cu asta, basta”, înseamnă să aperi pseudo-dreptul la avort, fără să te gândeşti la dreptul la viaţă al pruncului nenăscut şi care nu se poate apăra în faţa impulsului criminal al mamei; înseamnă să fii corupt, fără să te gândeşti că omori economia ţării şi bunăstarea cetăţenilor ei prin îmbogăţire necuvenită şi goană murdară după bani, aşa cum ne spune înţeleptul Solomon în Pildele sale că „cel ce primeşte mită se nimiceşte pe sine, iar cel ce urăşte mita, acela va fi viu” (Pilde 15, 27); cultură a morţii înseamnă să transformi o „ură spontană”, ca cea a lui Cain asupra lui Abel, într-o „ură organizată, aşa cum o regăsim în politica românească, fără să realizezi că în felul acesta devii agentul dezbinării propriului tău popor; cultură a morţii înseamnă să multiplici calomnia şi vorba ocolită, sub umbrela libertăţii de exprimare, aşa cum se întâmplă, aproape la tot pasul, în presa românească – sunt puţine excepţii – , fără să iei în calcul că poţi desfiinţa şi murdări pentru totdeauna, dar nu şi pentru veşnicie, destinul pământesc al unui om; cultură a morţii înseamnă să transformi minciuna într-o realitate „atotcuprinzătoare”, adică „toată lumea minte şi minte în toate direcţiile.

Se minte «cât vezi cu ochii», de la indicatorii economici şi până la sentimentele care îi animă pe oameni, de la ziare, radiouri şi televiziuni şi până la felul în care se face literatură, se pictează sau se compune”; cultură a morţii înseamnă să nu mai crezi în înviere, aruncându-te în braţele zeului consumismului, care îţi dă sentimentul că totul trebuie trăit aici, pentru că „doar o viaţă avem”, fără să constaţi că realitatea vieţii veşnice este iminentă, indiferent dacă crezi sau nu în ea, adică de ceea ce îţi este frică, tot nu scapi; cultură a morţii înseamnă doar să auzi de înviere, fără să o fi văzut în viaţa ta, în inima ta, în sufletul tău, aşa cum se spune în cântarea pascală „Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domnului Iisus (…)”sau cum frumos spune Sfântul Simeon Noul Teolog: „cei mai mulţi oameni cred în Învierea lui Hristos, dar foarte puţini sunt cei ce o au şi o văd în chip curat”; cultură a morţii înseamnă să ignori prigonirea şi omorârea creştinilor din Orientul Mijlociu, pentru că noi europenii ne-am uitat, premeditat şi programat, rădăcinile creştine; cultură a morţii înseamnă toate atentatele teroriste islamice, care sunt minimalizate, corect politic vorbind, prin expresia „au fost provocate de musulmanii radicalizaţi”; cultură a morţii înseamnă să absolutizezi drepturile copiilor sau ale elevilor în defavoarea autorităţii neagresive şi a demnităţii spirituale ale părinţilor sau ale profesorilor, fără să iei în calcul că în felul acesta atât copiii, cât şi elevii, vor fi transformaţi în nişte fiinţe care ştiu doar să aibă pretenţii arogante, rupte de responsabilitatea faptelor; cultură a morţii înseamnă să nu ne doară sufletul pentru tinerii care îşi desfigurează viaţa prin consumul de droguri, prin accesul direct la pornografie, care are efecte toxice asupra curăţiei minţii şi a inimii, asupra frumuseţii relaţiei dintre un bărbat şi o femeie şi asupra calităţii duhovniceşti a lăuntricului, pentru că „multiplicarea dorinţelor” „conduce la o oboseală a voinţei, stare numită epuizarea eului”.

Cultura morţii poate fi învinsă prin cultura învierii, care înseamnă că „omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu Hristos, ca să se nimicească trupul păcatului, pentru a nu mai fi robi păcatului. Căci Cel care a murit împreună a fost curăţit de păcat. Iar dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi vieţui împreună cu El” (Romani 6, 6-8). Cultură a  învierii înseamnă că Hristos este „lumină, viaţă, înviere şi adevăr. Lumină, ca Cel ce dă strălucire sufletelor, alungă întunericul neştiinţei, luminează mintea spre înţelegerea lucrurilor tainice şi arată tainele care nu pot fi văzute decât de cei curaţi cu inima; Viaţă, ca Cel ce dă sufletelor ce Îl iubesc pe Domnul puterea de a se mişca spre cele dumnezeieşti; Înviere, ca Cel ce ridică mintea din alipirea moartă de cele materiale, curăţindu-o de toată nestricăciunea şi amorţirea; Adevăr, ca Cel ce dăruieşte celor vrednici deprinderea neschimbăcioasă a celor bune”.

De aceea, vă îndemn stăruitor să fugiţi de cultura morţii şi să îmbrăţişaţi cultura învierii, care vă va învrednici de comuniunea cu Hristos cel Înviat, vă va ajuta să sorbiţi din lumina şi bucuria Paştilor, care sunt adevărata noastră trecere de la moarte la viaţă, de la păcat la virtute, de la întuneric la lumină, de la non-sens la rostul vieţii noastre. Fie-vă sărbătorile luminoase, paşnice şi pline de adevărul salutului pascal: Hristos a înviat!”, a spus  PS Părinte Ignatie, Episcop al Hușilor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.