Profesor pe vremea pandemiei

Avem deja o luna de scoala online, daca nu luam in calcul perioada de vacanta. Adaptarea la noua situatie nu s-a facut chiar peste noapte. Insa unii elevii parca abia asteptau sa schimbam ceva in modul de lucru. De aceea, cand le-am propus, intr-o prima faza, sa-si faca grupuri pentru franceza, in secunda doi le-am avut. Am continuat cu distribuirea de documente audio, texte, fise de lucru, tinand cont de programa uneori, alteori propunand cu totul altceva dar care mi se parea mie potrivit, permitandu-mi « libertatea » sa le solicit sa-si fotografieze uneori caietul cu fisele rezolvate. Nu ma asteptam sa o si faca deoarece initial era doar o recomandare.

Dar n-a fost asa. Putini au fost cei care n-au lucrat nimic insa acei elevi nu lucreaza mai nimic nici la cursul normal… In plus, mi-au trimis imediat pe grup fotografia gasita pe net in care Ministerul interzicea profesorului sa dea teme. Ca o amenintare ca ma denunta daca dau teme. Atat au inteles din toate astea unii elevi. VREAU la scoala!

Revin la lucrul online. Ca un profesor constiincios in primele zile de haos m-am apucat de formare. M-am inscris la cateva cursuri propuse profesorilor pentru a descoperi platformele online. Cu caietul si pixul in mana in fata calculatorului, in pijama, cu sosete de lâna in picioare dar si cana de cafea, trec la treaba. Primul curs tine aproape doua ore iar la final aflu ca nu-mi pot face cont in nume personal. Abadonez. VREAU la scoala!

Alta zi, alt curs, alta distractie. Pare interesant. Descarc aplicatia. E la moda. Multi colegi par incantati. Testez. Sun un prieten. Testam impreuna de la distanta. Aduc elevi. Cade reteaua. Prea multa lume foloseste aplicatia in acelasi timp in lume. O sterg. Ma enervez. Abandonez. VREAU la scoala!

Revin la messenger. Ar fi bine sa putem sa ne si auzim. Ca video nu-mi permite pijamaua. Nici calculatorul… Citesc pe net ca se poate face conferinta audio cu pana in 50 de persoane. Perfect. Dau intalnire elevilor. Sa-si ia si cartea de data asta ca sa citim ceva impreuna. Ghinion. Nu merge. Doar 8 se pot conecta cu tot cu mine. Si ei sunt 32 din care doar unul nu studiaza franceza. Ma incapatanez, nu abandonez. Imi fac lectia cu cei 7. Ceilalti saracii, incearca disperati sa intre. Termin ora dar imi vine o alta idee : skype. La unii nu merge, putini reusesc. Tot nu-i am pe toti ca sa-i aud si sa ma auda… Incep sa-mi pierd rabdarea, increderea. VREAU la scoala!

Alta zi, o iau de la capat. Intru iar cu elevii, cautam solutii. Vin ei cu o idee. Zic da ca si asa n-am nimic sa le propun. Facem totul impreuna online. Greu, greseli de manipulare, de explicatii dar intr-un final merge. Invit alte clase ca sa incepem sa lucram conform orarului. Am 9 clase, deci daca inmultim cu 30 de elevi (unele au 36, altele doar 24, deci ar fi media) inseamna ceva. Aici, alte « ghidusii ». Unii intra cu pseudonime. Cum sa stiu cu cine vorbesc ? Aflu ca pot sa-l intreb si sa schimb eu in parametri, dandu-i o porecla cu «numele» real. VREAU la scoala !
Intru pe un grup sa anunt ca ne putem auzi pe aplicatie. Aici aflu de la o colega care stie cum merg treburile ca nu e bine ce fac deoarece nu pot fi monitorizata. Si eu vreau sa fiu. Daca nu poti dovedi orele, nu le-ai facut… VREAU la scoala !

Tot colega mea ma ajuta in final sa mai incerc o varianta. Ii raman vesnic recunoscatoare! E o platforma cunoscuta dar care permite doar schimburi de mesaje, fisiere si teme. O iau de la capat. Invit iarasi elevii, dau coduri, fac program de lucru dupa orar pentru toate clasele si de luni schimbam locul de intalnire online! Deocamdata n-au intrat chiar toti. Iar eu… VREAU la scoala! CARMEN MOCANU