Nu am uitat de Tănase…

Primăria municipiului Vaslui a omagiat astăzi 136 de ani de la naşterea marelui actor de comedie Constantin Tănase, printr-un spectacol organizat cu participarea elevilor vasluieni iubitori de teatru, coordonaţi de prof. Adrian Gheghe şi prof. Mariana Huiban Cu dezivoltură, talent şi umor, tinerii actori au adus în atenţia publicului câteva scenete savuroase: „A douăsprezecea noapte”, o adaptare după William Shakespeare, „O lumină şi o cortină”, adaptare după Marin Sorescu, „Copacul care face ciori”, de Octav Pancu- Iaşi, „Aspirina şi piramidonul”, de Mircea Crişan, Evenimentul s-a finalizat cu depunerea unui medalion de flori la bustul lui Constantin Tănase aflat în faţa instituţiei culturale care îi poartă, cu onoare, numele.

Simbol al teatrului de revistă românesc, Constantin Tănase s-a născut pe 5 iulie 1880, într-o familie modestă la Vaslui, iar bibliografii îl descriu ca un elev mediocru, cu note mari doar la sport şi muzică. Nu a reuşit să termine liceul, din lipsă de bani, dar a predat ca învăţător la Hârşoveni, Poeneşti. La 19 ani se înrola voluntar la Regimentul 1 Geniu Bucureşti, după care s-a înscris la cursurile Conservatorului de Artă Dramatică, pe care îl termină la 25 de ani.. A inceput sa lucreze în teatru, s-a căsătorit cu Virginia Niculescu în 1917, iar  în 1919 a pus bazele trupei de teatru Cărăbuş în Bucureşti, împreună cu care urma să creeze o tradiţie de teatru de cabaret/ revistă pe parcursul următorilor 20 de ani

În faţa publicului l-a consacrat vocea puternică şi personajul căruia i-a dat viaţă: acela al cetăţeanului mereu în contradicţie cu birocraţia aparatului de stat. Personajul său, unic în costumul clasic, cu pătrăţele, crizantemă la butonieră si bastonaş, s-a făcut purtătorul de cuvânt al unei întregi categorii sociale, ceea ce îl va aduce de multe ori în atenţia cenzurii.
Vorbele şi personajele pe care le interpreta pe scenă au supărat şi ironizat pe mulţi. În ultimii ani de viaţă ai marelui actor, cenzura «îşi iţeşte colţii» agresiv.

Tănase încă mai juca în Bucureşti un an după sosirea ruşilor şi a fost ucis din cauza satirei la adresa soldaţilor ruşi care aveau obiceiul să “rechiziţioneze” toate bunurile personale purtate la vedere, mai ales ceasuri, pe care le cereau spunând “Davai ceas”.

După mai multe reprezentaţii, a fost arestat, ameninţat cu moartea şi i s-a ordonat să nu mai joace piesa. Dar Tănase nu era omul uşor de intimidat. La următorul spectacol a apărut pe scenă într-un pardesiu imens, cu mâinile “bandajate” cu ceasuri de mână. Spectatorii l-au aplaudat frenetic la apariţie, deşi actorul nu a scos nici un cuvânt. Apoi şi-a deschis pardesiul, scotând la iveală un imens ceas cu pendulă. Arătând către acesta, a spus doar: “El tic, eu tac, el tic, eu tac”. Două zile mai târziu marele actor era mort.

Există zvonuri conform cărora actorul ar fi fost ucis de către Armata Roşie invadatoare., în timp ce o altă sursă oferă informaţii de circumstanţă despre moartea sa, care par mai plauzibile : blocaj renal în urma unui tratament cu 20 de aspirine/zi, informaţia fiind dată publicităţii de nepotul actorului, Radu Alexandru Tănase.