De la Vaslui la Quatzenheim

În 1914, când a izbucnit războiul în Europa, România a adoptat o poziție de neutralitate. În 1916, a ales să intre în război împotriva Germaniei și aliaților săi. La scurt timp, situația a devenit nefavorabilă pentru armata română și mulți soldați au fost luați prizonieri.

Din octombrie 1916, două tabere principale au primit acești prizonieri de război: Tuchola în Polonia și Lamsdorf în Prusia. Oamenii ajung acolo epuizați și înfometați. Condițiile transferului din Carpați sunt îngrozitoare și mulți prizonieri se află între viață și moarte. Popasul în aceste tabere este scurt și, așa cum este prevăzut în convenții, prizonierii sunt trimiși în detașamente de muncă.
Câteva mii dintre ei, ajung în Alsacia, care în 1914 era o regiune a Germaniei. Frontul este situat pe coasta munților Vosgi.

Carte poștală cu imagini din Lagărul Tuchel – colecția C.Woehrle

Prizonierii români de război sunt angajați în principal la lucrările de la rețeaua feroviară a Piemontului vosgian. Din cauza condițiilor sanitare deplorabile, numărul muncitorilor scade. Aceștia mor cu sutele între februarie și aprilie 1917.

Majoritatea românilor voinici rezistă, reușind să supraviețuiască, însă gripa spaniolă de la sfârșitul anului 1918, a spulberat rezistența luând multe vieți cu doar câteva zile înainte și după încheierea războiului.

În arhivele unei comune din Bas-Rhin, a fost găsit un certificat de deces al unuia dintre acești prizonieri români. Acesta indică faptul că la 17 noiembrie 1918 în Alsacia a murit un prizonier român pe nume Moscowitz Marcel, numărul 37509, în vârstă de 24 de ani, un evreu originar din Virsloi.

Arhivele permit identificarea lui Moscovici Moise, născut în 1881 în județul Vaslui, soldat din brigada 1 a regimentului 64 infanterie, luat prizonier la 11 noiembrie 1916 în Valea-Mare.

În Alsacia există două necropole cu mormintele acestor soldați, în mare parte ortodocși, Soultzmatt și Haguenau. Mormântul lui Moise Moscovici nu este de găsit. Au luat oare autoritățile în considerare religia acestui prizonier și l-au îngropat într-un cimitir israelit?

Cimitirul din Schäfertal – Val-de-Pâtre – Soultzmatt, colecția C.Woehrle

Cel mai apropiat cimitir evreiesc este Quatzenheim, care a umplut recent paginile ziarelor din cauza profanării. În acest cimitir există un mormânt cu indicații care permit  identificarea soldatului pe care îl căutăm.

Vedere din cimitirul Quatzenheim, colecția C.Woehrle

La 113 ani de la sfârșitul primului război mondial, este posibil să identificăm și să urmărim soarta unui  prizonier român de război și să-i găsim mormântul! Când mormintele românești au fost adunate în necropole, cel al lui Moise Moscovici a rămas în cimitirul israelit datorită rabinului vremii, care i-a conferit astfel  astfel un adăpost veșnic.

Sursa: pagina de internet a evreilor din Alsacia și Lorena, proprietate a lui Michel Rothe

Majoritatea compatrioților trebuie să-i aprecieze sacrificiul. Pentru ca amintirea lui să nu fie uitată, trebuie să punem o placă în necropolă care să evidențieze că unul dintre singurii prizonieri români de război de credință evreiască este înmormântat în cimitirul israelit din Quatzenheim.

Zakhor, amintește-ți!

Articol apărut în The Times Of Israel, traducere de Anda Costiuc