Pe coclauri vasluiene: Griviţa, Mănăstirea Bujoreni (galerie foto)

Aproximativ 40 vasluieni,  pasionaţi ai artei fotografice, coordonaţi de artistul Sorin Onişor,  au poposit sâmbătă, 6 mai, în comuna Griviţa, primul punct din intinerariul ultimului workshop din cadrul proiectului  “Satul vasluian – tradiție și actualitate”, derulat de Consiliul Judeţean Vaslui, prin Centrul Județean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Tradiționale (CJCPCT) Vaslui.  Locul ales s-a dovedit extrem de ofertant pentru participanţi, în ideea îndeplinirii obiectivului principal, de a promova satul vasluian prin fotografie, atât din punct de vedere istoric, cât şi prin frumuseţea oamenilor  de aici, reprezentaţi cu succes de Alina Munteanu, primarul comunei.

Primarul comunei Griviţa îşi întâmpină oaspeţii îmbrăcată în ie tradiţională românească. Frumoasă primăriţa, frumoasă şi comuna pe care o conduce, observă grupul de fotografi, uitându-se nu numai la clădirea administrativă ci şi la edificiile de peste drum, despre care edilul comunei povesteşte cu drag, amintind de marele filantrop Stroe Belloescu. Potrivit acesteia, satul Griviţa a fost înfiinţat  după anul 1878, pe fostul sat Scheeni, atestat documentar în anul 1436. Denumirea a fost dată de locuitori în amintirea eroilor ce participase la războiul de independenţă de la 1877. Numele satului este strâns legat de cel profesorului Stroe S. Belloescu, al cărui mormânt se află între şcoala şi biserica satului, ambele construite prin actele sale de binefacere, prima în anul 1892, cea de-a doua în 1904. Anii au trecut, iar în fosta şcoală funcţionează acum biblioteca şi este amenajat un mic muzeu al satului. Daniela Brăescu, coordonatorul centrului cultural, şi tinere imbrăcate în costume populare vorbesc despre tradiţiile şi istoria locului. Aici întâlnim şi o mai veche cunoştinţă, pe Elena Maria Cordun, câştigătoare de anul trecut a Olimpiadei de meşteşuguri tradiţionale la secţiunea “ouă încondeiate” dar şi prezenţă constantă la  târgurile şi expoziţiile tematice organzate în judeţ.

Alături, din biserica afectată grav de cutremure au rămas doar ruinele, un nou lăcaş fiind construit în apropiere. Aici , sâmbătă s-a oficiat o cununie religioasă micuţă, iar mirii, care iniţial nu aveau niciun fotograf , au avut surpriza ca momentul să fie imortalizat mai întâi de Sorin Onişor, urmat şi de ceilalţi fotografi din Vaslui.

Neclintit peste timp a rămas monument sculptural dn bronz, închinat domnitorului Alexandru Ioan Cuza, monument construit în 1904, tot la comanda lui Stroe Belloescu şi recunoscut ca fiind primul de acest fel din ţară.

Sunt mândri de moştenirea lăsată, dar contemporanii nu se lasă mai prejos. Primăriţa Alina Munteanu este la al treilea mandat şi are deja câteva realizări care vor rămâne în istoria comunei. “Încă din primul mandat am propus un proiect finanţat prin fonduri europene, pe Măsura 322, proiect pe care l-am şi realizat şi care a presupus finanţarea a patru obiective: alimentare cu apă la Griviţa şi Trestiana, partea de canalizare pe cele două sate, grădiniţa cu trei săli de clasă, copilul meu de suflet, ca să spun aşa, şi o porţiune de 1,8 km de drum asfaltat la odaia Bursucani. Acestea au fost investiţiile majore în primul mandat, continuate în cel de-al doilea mandat. În cel de-al doilea mandat, în 2016,  am avut un proiect finanţat prin Programul de Naţional de Dezvoltare Locală, finanţat de Guvernul României, prin care am reuşit asfaltarea a 4 km de drum. Mai avem acum de realizat nişte rigole şi în luna iunie sper să finalizăm această investiţie. Prin Grupul de acţiune Locală (GAL) Covurlui am realizat un proiect prin care am obţinut un excavator, de care aveam mare nevoie. Avem un parc frumos, cu un foişor, în care localnicii se pot relaxa şi sperăm ca, în viitor, să identificăm şi o sursă de finanţare pentru un cămin cultural. În prezent nu există finanţăpri pentru astfel de investiţii, iar pentru noi sunt totuşi prioritare  proiectele de infrastructură.  Am depus la Ministerul Dezvoltării, un proiect de 12,5 km de canalizare, asfaltare de 5 km şi două grădiniţe; una la Grtiviţa, cealaltă la Trestiana. La Trestiana există o grădiniţă, care funcţionează în cea de-a doua şcoală dăruită de Stroe Belloescu comunei Griviţa. Am dori să facem aici un spaţiu de întâlniri, de şedinţe, iar pentru copii să construim o grădiniţă nouă, modernă, pentru că, totuşi, clădirea are peste o sută de ani, iar structura de rezistenţă nu permite lucrări ample de reabilitare şi modernizare.  În acest moment cam 90% din cele două mari sate ale comunei au asigurată alimentarea cu apă şi canalizarea. Fiind aproape de Bârlad şi într-o continuă extindere şi cerinţele locuitorilor sunt altele, iar noi încercăm să le asigurăm măcar un minim de confort”, ne spune Alina Munteanu, primarul comunei Griviţa.

Iar dacă edilul comunei este inimos, nici oamenii locului nu sunt mai prejos! Tudora Paiu are 83 de ani şi ne primeşte cu uşa larg deschisă. În camera în care locuieşte păstrează vie amintirea tinereţii sale, dar şi pe cea a mamei şi bunicii, care au ţesut în fir de borangic “prosopul de pus la icoană”, o faţă de masă sau cearşafurile de pe pat. Iar tanti Tudora nu s-a lăsat mai prejos şi are propriile lucruri, făcute cu migală chiar de ea, în zilele reci de iarnă. Iar furca nu a lăsat-o nici acum din brâu şi, atunci când durerile de oase o lasă, transformă fuiorul de lână în fir de împletit.  A moştenit un calendar al zodiilor pe 140 de ani, scris de un străbunic în slavonă, alfabet pe care, ne demonstrează bătrâna, îl cunoaşte şi ea foarte bine. “L-am învăţat de la tata”, ne spune femeia, precizând că, potrivit calendarului, anul 2017  “este anul guvernat de  Soare”.

“Din bube, mucegaiuri şi noroi/ Iscat-am frumuseţi si preţuri noi”, scria Arghezi în 1927. Fără a-l citi pe poetul care a inaugurat estetica urâtului în România, şi nici pe predecesorul său, Charles Baudelaire, de 53 de ani, pasiunea unui bărbat din Trestiana a fost să descopere frumosul în lemnul a cărei soartă era pecetluită de trecerea anilor. Fiecare rădăcină şi creangă uscată i-au spus bărbatului o poveste pe care, cu rabdare, a adus-o la viaţă. Astfel casa lui Ion Burghele din Trestiana s-a transformat într-un adevărat muzeu, în care bucăţile de lemn uscat, şlefuite, cioplite, modelate de Ion Burghele, au prins viaţă şi s-au transformat în obiecte decorative care acoperă o arie tematică extrem de largă: măşti, animale, scene din viaţa cotidiană sau inspirate din istorie, obiecte de uz casnic sau decoraţiuni inedite. “În 1964 am găsit undeva, în albia unui râu, o crenguţă care, mi s-a părut mie că seamănă cu o şopârlă. Am luat un briceag şi i-am dat forma pe care o vedeam eu. Mi-a plăcut ce a ieşit şi povestea a continuat. Pentru mine, fiecare bucată de lemn, fiecare rădăcină, ascunde o poveste. Eu nu am făcut decât să scot aceste poveşti la suprafaţă şi să le dau viaţă”, a spus bărbatul. Încet, încet, şi-a încropit un atelier, şi, timp de peste cinci decenii, cu ajutorul dălţilor, a scris propriile poveşti. Sportiv de performanţă în echipa de rugby Rulmenţi Bărlad, maistru la  “drumuri şi poduri”, Ion Burghele a umblat mult, a auzit multe, dar tihna şi-a găsit-o acasă, lângă soţia sa, lângă cei opt copii şi în atelierul de tâmplărie. Spune că nu am vândut nimic, niciodată. Cadouri a mai făcut şi de dăruit a dăruit cu dragă inimă, mai ales copiilor, care şi-au pus obiectele create de tatăl lor la loc de cinste.

Artistul şi-a amenajat acasă, într-o căbănuţă din lemn, propria expoziţie, în care nu ştii la ce să îţi opreşti mai întâi privirile: la panoplia cu unelte gospodăreşti, la măştile inedite, la figurinele cu animale sau diverse scene, la mobilierul rustic sau la barul inedit dintr-un colţ al camerei. Burghele refuză orice invitaţie de a-şi expune lucrările, dar este gazdă primitoare pentru oricine îi trece  pragul şi este mândru să îţi arate lucrările şi să îţi spună povestea fiecăruia.

Din păcate, timpul este scurt, iar programul zilei cuprinde şi un alt loc din judeţ, la fel de încărcat de istorie şi legende: Mănăstirea Bujoreni. Grupul părăseşte cu regret comuna Griviţa pentru a poposi într-un alt loc de poveste. Drumul prin pădurea răvăşită de ninsoarea grea din aprilie parcă te pregăteşte pentru momentul de linişte şi pace ce urmează. Mulţi dintre cei prezenţi nu au vizitat încă locul, dar îi află povestea, pe care noi am scris-o cu altă ocazie ( vezi http://www.ziaruldevaslui.ro/manastirea-bujoreni-simbol-al-spiritului-crestin-moldovenesc-galerie-foto/ ) , de la părintele Hristofor, care spune că “aici oamenii vin să se întâlnească cu Dumnezeu”.  Oază de linişte şi pace, pierdută în inima pădurilor, mănăstirea se dovedeşte gazdă primitoare şi un loc plin de farmec, în care, dacă orice creştin îşi poate regăsi liniştea sufletească, grupul de fotografi s-a bucurat din plin de  priveliştea splendidă şi de măreţia unui lăcaş de cult într-o continuă dezvoltare.

• Fotografiile au fost realizate in cadrul proiectului  “Satul vasluian – tradiție și actualitate”, derulat de  Centrul Județean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Tradiționale (CJCPCT) Vaslui.