O carte pe zi: ”Pax”, de Sara Penny Packer

”Cât stătu de veghe, Pax se gândi la lucrurile pe care îi plăceau cel mai mult să le facă împreună cu băiatul, atunci când îl găsea: se rostogoleau pe afară împreună, se jucau de-a vânătoarea, explorau curtea acoperită cu iarbă și păduricea din spate. Își aminti și cum îl recompensa băiatul: cum îi zâmbea larg, salutându-l, cum îl scărpina zdravăn pe greabăn, apăsând cu degetele în blana lui exact atât cât trebuia. Își aminti câtă pace era atunci când se încolăcea la picioarele băiatului, în fața șemineului.

Gândurile acestea îl liniștiră. Adormi cu amintirea senzației pe care i-o stârneau degetele lui Peter atunci când îi frământa pielea moale dintre omoplați. Amintirea aceasta era atât de vie, încât blana i se zbârli în locul acela. (…)”

”Pax nu-și amintea de nici o așezare omenească.
Și-l amintea însă pe băiat. Ochii lui de culoarea alunei, cu pupilele lor ciudate, rotunde, felul în care închidea Peter ochii și își dădea capul pe spate și scotea un sunet aproape ca și când ar fi lătrat atunci când era bucuros. Gâtul lui sărat, care uneori mirosea a transpirație, iar alteori a săpun. Mâinile lui, care se mișcau încontinuu, cu mirosul lor de ciocolată, pe care Pax le iubea, și cu mirosul mănușii de baseball din piele, pe care îl ura.
Cum mergeau, Pax reflecta la enigma pe care o reprezenta celălalt miros al băiatului, mirosul lui de fond. Acesta purta în sine ceva între suferință și dorință, și izvora dintr-un dor adânc de ceva ce Pax nu putea pricepe”

Nominalizată la National Book Award și numită de Amazon.com printre cele mai bune cărți ale anului 2016, Pax e o carte puternică despre prețul războiului, așa cum este el trăit de doi prieteni despărțiți fără voia lor: un băiat și un vulpoi. 

Romanul este povestit prin capitole alternante, cele fără soț sunt ale vulpiței Pax, cele cu soț revenindu-i lui Peter, un băiat de 12 ani care are grijă de această vulpiță de când era pui, acțiunea căpătând un aspect mai dur cu fiecare capitol parcurs. După moartea mamei sale, Peter a salvat un pui de vulpe de frig și l-a crescut ca un animal de companie devenindu-i cel mai bun prieten. Atunci când tatăl său se înrolează într-un război, Peter este trimis să locuiască împreună cu bunicul său, iar Pax este abandonat în sălbăticie, spre disperarea băiatului care nu este de acord cu decizia luată de tată, dar și a vulpii care nu pricepe ce anume se petrece.

În capitolele din deschidere, Peter se revoltă, plecând de acasă pentru a merge 200 de kilometri înapoi spre locul unde a fost eliberat Pax. Ceea ce urmează este, din punct de vedere structural, o narațiune clasică de căutare; Peter trece prin pădurile întunecate atât în ​​mod literal și metaforic, își rupe piciorul, întâlnește personaje care îl ajută sau îl amenință. Cea mai importantă dintre aceștia este Vola, o femeie veteran de război cu un picior protetic care îl ia pe Peter sub aripa ei, împreună confruntându-se cu traumele lor: suferința războiului, durerea fizică și mânia moștenită. Ceea ce face cartea cu adevărat remarcabilă sunt două lucruri: calitatea prozei lui Pennypacker, care este ascuțită și neliniștită, de intriga, aventurile și sentimentele de atașament dintre Peter și vulpe.

Rubrică realizată cu sprijinul Bibliotecii Județene ”Nicolae Milescu Spătarul” Vaslui.

Cartea poate fi găsită la Secția de împrumut la domiciliu pentru adulți a Bibliotecii Județene