O carte pe zi: ” Aventurile lui Cepelică”, de Gianni Rodari
”-Ei, aloo! Aloo, ei!
-Sst! Sâsâi Cepelică cu degetul la buze. Cine mă strigă?
-Ssst! Ssst! Se auzi din nou glasul, imitându-l în bătaie de joc. Cine mă strigă?
-Ce tot vrei? Isprăvește cu tărămboiul, altfel trezești paznicul!
Glasul se auzi chicotind:
-Isprăvește cu paznicul, atfel trezești tărămboiul! A, ce idiot, adăugă, m-am încurcat!
-Ăsta-i papagalul, îi șopti Cepelică Ursului. Repetă tot ce aude, dar, cum nu pricepe nimic din ce aude, nici din ce spune, vorbește alandala.
Ursul intră totuși, din politețe, în vorbă cu papagalul:
-Spune-mi, te rog, drumul acesta duce la cușca urșilor?
Papagalul repetă:
-Spune-mi, te rog, cușca aceasta duce la drumul urșilor? Ptiu, ce idiot! Iar m-am zăpăcit.
Văzând că n-au cu cine vorbi, cei doi își continuară drumul, trăgând cu urechea la cel mai mic zgomot.
Dintr-o cușcă, o maimuță îi chemă cu un șuierat scurt:
-Ascultați1 Ei, domnilor, ascultați!
-Suntem grăbiți, mormăi ursul, avem treabă.
-Numai un minuțel, vă rog. Dați-mi o mână de ajutor ca să sparg nuca asta. De două zile mă chinui și nu reușesc.
-La întoarcere, îi promise Cepelică.
-Asta o spui așa, ca să scapi de mine, îl dojeni maimuța clătinând din cap. De altfel, și eu v-am spus așa, ca să mă aflu în treabă. Nici nu-mi pasă de nuca asta. Și de toate nucile din lume. ”
Gianni Rodari este poate cel mai îndrăgit autor care li se adresează celor mici și nu numai. Dacă citiți măcar una din cărțile sale, nu ne va fi greu să înțelegeți de ce. Nu e ușor lucru să imaginezi o poveste pentru pitici, în care binele să învingă, dar care să fie și suficient de amuzantă cât să nu-i plictisească după doar două pagini. Iar Gianni Rodari reușește să facă această minune, motiv pentru care are mulți cititori și printre adulți.
Cartea conține ilustrațiile versiunii italiene aniversare, publicate în 1980, extrem de haioase!
Personajele sunt bine conturate și reprezintă tipologii pe care le cunoaștem extrem de bine: un guvernator dictatorial, lipsit în totalitate de simțul umorului, un administrator antipatic și amuzant, de un absurd ieșit din comun.
Personajul principal al poveștii este Cepelică, un băiat care reușește să-i convingă pe ceilalți că doar împreună pot pune capăt dictaturii care face de atâta vreme ravagii în ținut. Armele lor împotriva autorităților sunt bucuria și imaginația, copiii reușesc să pună stăpânire asupra ținutului prin forța prieteniei, prin bună dispoziție și prin joacă.
Însă nu datorită acestui mesaj moralizator merită citită cartea, ci pentru umorul teribil și acțiunile personajelor, imprevizibile și de un absurd care amintește de Eugen Ionescu și care îi face, atât pe copii, cât și pe adulți, să râdă în hohote.
Rubrică realizată cu sprijinul Bibliotecii Județene Nicolae Milescu Spătarul Vaslui.
Cartea poate fi găsită la Secția de împrumut la domiciliu pentru copii a Bibliotecii Județene
