NECROLOG-Munteanu Grigore

Încet, încet, tăcute şi în deplină linişte, ni se sting Icoanele. Jumătatea lui Răpciune ne-a mai răpit încă una dintre ele – Grigore Munteanu, un Om plămădit se pare din sudoarea pământului care de atâta amar de vreme tot strânge laolaltă jertfele preaiubiţilor noştri semeni, cei ce cu mari sacrificii au ctitorit această urbe, câştigându-şi pentru eternitate recunoştinţa noastră.

Pentru Grigore Munteanu slujba i-a fost altar, iar dumnealui – un slujitor devotat, care s-a remarcat prin calităţi simple şi frumoase: iubire faţă de oameni, perseverenţă, sobrietate şi mai ales modestie. În spatele acestei modestii s-a ascuns, de fapt, o viaţă plină de responsabilitate asumată. Întreaga sa existenţă, Grigore Munteanu şi-a purtat crucea demn, ascunzându-şi pătimirile; prin renunţare la sine şi mult efort a ridicat, alături de inimoasa sa echipă, Vasluiul anilor 1982-1989.

Profesionist desăvârşit, a fost de asemenea, pentru căminul său, soţ remarcabil şi tată iubitor, convins că familia rămâne singurul loc unde să-ţi adapi sufletul şi să-ţi regăseşti vigoarea necesară mersului înainte.

Dar mai presus decât orice, ne-a lăsat Grigore Munteanu moştenire o lecţie de viaţă: dincolo de lucrurile materiale, care pier, adevăratele valori sunt oamenii.

Rămas bun, distinse domnule Grigore Munteanu în călătoria spre lumea celor drepţi! Dumnezeu să vă odihnească în pace, iar noi vă vom pomeni şi vă vom păstra credincioşi amintirea în veci!

 

Cu adâncă  durere în suflet,

Primar,

Ing. Vasile Pavăl