Iubesc muzica de fanfară!

Aţi văzut, stimaţi locuitori ai judeţului Vaslui că, luni şi marţi, după dezvăluirile pe care le-am făcut despre Lucian Timofticiuc, nu s-a scris nimic rău despre mine. Miercuri, însă , după repliere, pac, a început iar “ofensiva”! Întâi, că se spulberă fuziunea dintre PMP şi UNPR, apoi, că, nişte consilieri locali ai UNPR, nu se ştie motivul, nu ţin cont de conducerea PMP Vaslui şi că, s-au îndrăgostit – ghiciţi de cine!? -, de un candidat PNL. Mare dragoste faţă de acest candidat aflat în ascensiune fulminantă şi din partea consilierilor de la Creţeşti, la care se adaugă unul de la Olteneşti, vin în serie , ca un potop, cei din Transnistria, dinspre o zona inflamată (!?) a Husului, de la Dodon, potop, bănuiesc, venit chiar şi dinspre Putin. Şi încă n-a început campania electorală… Dragoste mare, cu năbădăi, se topesc gheţurile Bobotezei şi nimic mai mult!
Cine e rău însă, cine e scandalagiu şi periculos!? Cum, nu ştiţi!? Eu! Corneliu Bichinet.
Ei bine, ia să spunem noi oamenilor adevărul!
Zi superbă de toamnă! 30 octombrie, ziua în care Consiliul Judeţean Vaslui a organizat o nouă ediţie a Festivalului fanfarelor, manifestaţie culturală pe care am început-o în anul 2005 pe când eram preşedintele CJ Vaslui, în satul natal, Vladia. Acţiunea a crescut valoric de la an la an şi a bucurat mii de cetăţeni din judeţ. M-am pregătit cu mare bucurie şi am venit cu un grup de prieteni, la Vaslui. M-au sunat cu o zi înainte, oameni din Bacău, Iaşi, Botoşani, comune, le-am dat detalii şi, mulţi au ajuns în oraş să-i vadă şi să-i asculte pe lăutarii de la Valea Mare, Mănoiu, Chetrosu, Fâstâci, Doagele, Lipovăţ, Pungeşti, Bălteni, Bârlad etc. O zi de mare bucurie, mai ales pentru cei care nu mai sunt aşa de tineri şi care n-au uitat balurile, horele şi nunţile de altădată. M-am întâlnit şi cu câţiva oameni politici care iubesc acest gen de muzică. Bravo lor! Alţii n-au venit…Gusturile nu se discută!
Cum în urmă cu două săptămâni l-am ajutat pe Ionel Albastru, acordeonist foarte bun al zonei Murgeni şi Huşi să scoată, la cei 70 de ani ai săi, primul CD din viaţa sa , m-am gândit că-i bine şi frumos să le ofer celor de la fanfare, mai ales tinerilor şi copiilor câte un CD. În total, am făcut cadou 200 CD-uri cu muzică superbă. Am făcut acelaşi cadou şi cetăţenilor care au venit la maşina mea şi au cerut CD-ul, le-am oferit şi ziariştilor, şi băieţilor de la jandarmi care asigurau ordinea, etc. S-au strâns lângă mine peste 100 de iubitori de muzică, aşa cum adun eu întotdeauna. Am văzut un turbulent tumefiat, roşu la faţă, foarte roşu care vocifera şi dădea din mâini agitat, aproape de scările de la intrarea în CJ, eu fiind , lângă maşină, în parcare. La început am crezut că este vreun cerşetor care-l aşteaptă pe Dumitru Buzatu, să-şi primească “diurnă” şi să-şi arate ataşamentul faţă de trandafiri! Însă, nu era aşa. După câteva minute, uitându-mă peste capetele mulţimii adunate, când am observat costumul strălucitor pe care-l purta omul din ce în ce mai agitat şi mai înroşit la obraz, deşi nu era frig afară, i-am întrebat pe cei din Obarseni, cine-i individul. Au spus că nu-l cunosc. Nici cei din Gherghesti şi Fâstâci nu-l cunoşteau, însă mi-au relatat că face urat, ceartă nişte lăutari din altă formaţie. Am aflat, apoi, de la băieţii de la Doagele şi Ivăneşti, cei pe care i-am dus cu regretatul Ioan Mancaş şi cu profesorul Bălan , cu ani în urmă, la Dijon, în Franţa, apoi, la toate manifestări din judeţ, că, cel surescitat şi cu spume la gură, roşu că racul de nervi, nu e nimeni altul decât noul primar din comuna mea, “omul ” lui Dan Marian în zonă, şi al lui Geoană, în timpul liber. Atât. Deocamdată! Eu îi felicit pe muzicanţii de la Doagele, pentru prestaţie, ţinută şi comportament. L-am adus pe profesorul Ene din Bârlad, să lucreze cu copiii din Doagele, 36 la număr, pe viu, acasă la ei, să-i înveţe instrument, aşa cum se întâmplă la Bârlad, la Vaslui, la Bălteni, Zorleni, Fâstâci etc. Asta era acum 7 – 8 luni. Cât am putut, l-am plătit pe om din banii mei. Noul vostru primar, stimaţi locuitori ai satului Doagele, cel supărat pe mine că exist, l-a fugărit pe muzicianul din Bârlad, copiii au rămas cu caietele de notiţe, iar voi, lăutarii, cu buzele umflate, conduşi de domnul Iacob, cel supărat pe lume şi pe viaţă, prietenul şi reporterul de la faţă locului al lui Lucian Timofticiuc. Ruşine ! Nu mă opriţi voi din drumul meu. Uitaţi-vă, astăzi, la B1 TV şi la RTV, poate vă este dor de mine!
Cu drag faţă de cei care iubesc muzică de fanfara şi adevăruri!
Corneliu Bichineţ