Şi dacă vii iubire…

Şi dacă vii iubire, te rog ca să mă ierţi
Că sunt sărac de toate prin lumea celor drepţi,
Nici inima-mi nu-mi este întreagă cum era,
E sfâşiată toată, în aşteptarea ta.
Viaţa mea îmi pare un film. Fără sonor…
În alb şi negru, pustiul bate prin decor
Nu am făcut averi, nici case-nalte, reci,
Sărută-mă o dată, apoi poţi chiar să pleci.
Şi dacă vii iubire, când amurgul mă îmbată,
În suflet eu te rog să-mi intri doar o dată.
Că el în aşteptare de tine îmi vorbea
Şi fericirea toată, prin mine tremura.
Sunt zdrenţuit şi palid, şi tălpile îmi plâng,
Că am dormit prin iarbă, şi casa-mi era crâng.
Sub cerul liber te căutam, cu sufletul curat,
Şi era frig prin mine, şi teamă de păcat.
Şi dacă vii iubire, când moartea mă îmbie,
Prea obosit de toate, să-mi scrii o poezie.
Eu s-o citesc încet, ca moartea să mai stea
Şi, pentru o clipă, tu sărută-mi… inima.
Nu am nimic acuma să-ţi ofer mai mult,
Dar lasă-mă, prin tine, amurgul să-l ascult
Şi voi pleca-n lumină, cu sufletu-mi senin
Că te găsii iubire, pe tine, la capăt de destin.
(Teodor Morar)