Primenirea epifaniei
E gerul Bobotezei, draga mea!
Instantaneu sunt pietre care crapă,
Și-n pieptul meu de frig o piatră grea
De-atâta sânge a intrat la apă.
Vai, ce ușoară mi se pare-acum!
Numesc iubire forța care-o saltă;
Sunt mult mai grele pietrele din drum
Decât acelea care stau în baltă.
Iubita mea, cât este la-nceput
A inimii din mine ușurare,
Te rog să pregătești un vas de lut,
Să vii la râu să iei Agheasmă Mare!
Iubita mea, când îți voi face semn,
La mijloc ușurarea va să fie;
Te rog să pregătești un vas de lemn,
Să vii să iei Agheasmă Mijlocie!
Iubita mea, voi reveni la vatră,
Ținând în piept ceva ce nu se strică;
Te rog să pregătești un vas de piatră,
Să vii să iei cu el Agheasmă Mică!
(Marius Robu)