O româncuţă cum alta nu-i: Raluca Radu, din Vaslui

„Moldoveancă mie-mi spune, moldoveancă îmi stă bine” şi „Eu sunt fată din Vaslui, ca mine nici una nu-i”, cântă Raluca Radu. Şi nu poţi să nu fii de acord cu tânăra de 18 ani, desprinsă parcă din basmele vechi, cu mândre ciobăniţe şi vrednici feciori. Frumuseţea, zâmbetul deschis, privirea vioaie, bunul simţ, bucuria, vitalitatea, forţa şi încrederea cu care Raluca cântă, cuceresc inima oricui o vede şi o ascultă. I-a convins şi pe membrii jurilor concursurilor la care a participat, o îndrăgesc şi o admiră toţi cei care o cunosc. Elevă eminentă a Liceului Teoretic “Mihail Kogălniceanu”, la 18 ani Raluca îşi poate alege cu succes orice facultate de prestigiu. Dar ea ştie deja ce va face: “Sunt îndrăgostită de tot ce este autentic românesc:  tradiţii, port, cântec.  O să dau admitere la Facultatea de Litere, secţia Etnologie şi Folclor din cadrul Universităţii din Bucureşti. Sunt sigură că dacă în viaţă îţi alegi un drum pe care poţi să mergi cu pasiune, vei reuşi să ai şi satisfacţii pe măsură”

Raluca cânta de când se ştie: când era mică cânta prin casă orice auzea la radio, la grădiniţă era vedetă serbărilor.  Muzica a luat-o în serios în clasa a II-a. “Totul a început când un unchi de-al meu m-a auzit cântând. Având ureche muzicală, acesta a fost cel care a considerat că am voce şi mi-a îndrumat paşii spre muzica populară şi, totodată, spre primul meu profesor, învăţându-mă şi primul cântec: ”Sunt o fată frumuşică”, din repertoriul Angelei Moldovan. În 2007 am devenit membră  a grupului folcloric “Mugurel” condus de domnii profesori Maria şi Mihail Cornea, doi oameni minunaţi, care au format zeci de copii, atât muzical cât şi personal, inducându-le valori după care să se ghideze în viaţă. Pot să spun că debutul meu a fost la nivel internaţional, pentru că primul meu spectacol în calitate de solistă a grupului “Mugurel” a fost în Italia, în cadrul unui proiect. Primul concurs la care am participat a fost “Cântec drag din plai străbun” la Vaslui, în 2008, unde am obţinut premiul I.”, ne povesteşte Raluca. Şi îşi aduce aminte şi de primul concurs internaţional, în Ucraina: “Acela a fost un moment de cotitură în carieră mea. Era tot în 2008, cântasem în concurs şi ştiam că o făcusem bine: mi-o spuseseră şi profesorii, văzusem şi reacţia sălii. Eram la început, şi ţinta mea era să iau o menţiune. Premiul III era un vis prea îndrăzneţ. Au început să se nominalizeze câştigătorii şi, cu fiecare diplomă acordată altcuiva, începusem să mă dezumflu. S-a strigat şi premiul III şi orice speranţă mi s-a spulberat. Am început să plâng şi m-am dus să mă dezbrac. Atunci mi-am spus că nu o să mai cânt niciodată, pe nicio scenă”, povesteşte Raluca zâmbind aducerii aminte. “Se strigase şi premiul I, pe scenă deja se întâmplau alte lucruri, când a venit doamna Cornea şi mi-a spus că trebuie să urc din nou pe scenă. Plângeam şi îi spuneam că nu mai vreau, că nu are rost să cânt dacă nu mi-au dat măcar o menţiune. În cele din urmă m-a convins. Am urcat bosumflată pe scenă şi prezentatorii au anunţat: “Trofeul Festivalului “Steluţele mării” Odessa – 2008 se acordă Ralucăi Radu , din Vaslui!”. Nu are rost să mai spun că, nu numai că nu m-am lăsat de cântat, dar am fost şi mai motivată să continui”. Şi tot de atunci Raluca mai are o amintire pe care nu o va uită niciodată: “Cântecului moldovenesc de joc îi sunt specifice chiuiturile. Dacă cânţi şi nu chiui, nu are valoare. Aşa că am chiuit şi eu când am cântat. Era un grup folcloric din Kazahstan. Eu eram  mică, nu ştiam prea multă engleză, probabil nici ei… Vroiau să-mi spună că le-a plăcut şi nu ştiau cum. Şi atunci au început să chiuie! Stăteam acolo, ei chiuiau la mine şi aveam un sentiment incredibil de încântare”, râde Raluca.

Că orice tânăr dornic de afirmare,  Raluca Radu a participat la mai multe festivaluri de interpretare a muzicii populare româneşti. Nu a fost la foarte multe competetii, spune ea, dar nu a fost nici concurs la care să participle si să nu obţină un premiu. Sunt multe, dar amintim doar Trofeul Festivalului la Festivalul naţional “Folcloru-i din străbuni” Bacău 2014, Premiul Special “Valeria Peter Predescu” la Festivalul naţional”Până de păun” Bistriţa 2014, menţiune la Festivalul naţional”Florile Ceahlăului” Piatra Neamţ 2015, Premiul I la Festivalul naţional ”În memoriam Marin Ghiocel”Giurgiu 2015, din punctual de vedere al Ralucăi cel mai important festival la care a participat, deoarece aici a cântat alături de orchestra “Lăutarii” condusă de maestrul Nicolae Botgros. La  Festivalul naţional “Pe deal la Teleormanel” Alexandria 2015, a urcat  pe podium obţinând Premiul III, iar de la Festivalul “Din bătrâni, din oameni buni” Iaşi 2015 a adus acasă Trofeul Festivalului. Împreună Cu Mugurel a participat la festivaluri în ţări precum Republica Moldova, Bulgaria şi Ucraina.

În paralel cu activitatea la Grupul folcloric “Mugurel “, din 2008,  Raluca  devine membră a Coralei “Fantasia”, dirijată de prof. Vasile Negura, “Dumnealui a fost cel care m-a făcut să iubesc muzică corală. Alături de “fantasticii Fantasiei” am avut ocazia să vizitez locuri noi, să cunosc oameni din diferite colţuri ale lunii şi să pot participa la multe concursuri, festivaluri şi turnee naţionale şi internaţionale, în Bulgaria, Macedonia, Turcia, Cehia, Germania, Franţa, Spania şi multe altele”, spune tânăra. Odată cu liceul, a început să cocheteze cu teatrul. A participat la câteva ateliere organizate de Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Vaslui care au ajutat-o (aşa cum tot ea mărturiseşte) să se descopăre şi să constate că i-ar place să găsească un numitor comun între muzică şi teatru.

În 2013, Raluca Radu devine colaborator al Orchestrei “Rapsodia Vasluiului”, condusă de maestrul Cristian Năstase. Acesta a fost un alt pas important pe care l-a făcut ceea ce priveşte carieră muzicală. De la cei cu mai multă experienţă, a reuşit să “fure” tot ce ţine de arta de a cânta în faţă unui public. Graţie colaborării cu Orchestra a participat la emisiunea “Tezaur folcloric” şi la Festivalul ”Muzici şi tradiţii în Cişmigiu”.“Sunt mulţi oameni cărora trebuie să le mulţumesc pentru tot ce au făcut pentru mine, dar cei cărora o să le fiu recunoascatoare toată viaţa şi pe care o să-i iubesc mereu, sunt părinţii mei. Nu mi-au oferit averi, sunt oameni modeşti, dar mi-au oferit lucruri mult mai de preţ: dragostea lor necondiţionată, o educaţie frumoasă şi sprijin în tot ceea ce am făcut şi fac. De asemenea, mulţumiri trebuie să aduc şi CJCPCT Vaslui, Primăriei Vaslui, firmei GMT şi familiei  Munteanu, cei care m-au sprijinit de-a lungul timpului. Graţie acestora am reuşit să mai urc o treaptă în îndeplinirea visului meu, acela de a ajunge o reprezentanta de seama a folclorului  moldovenesc”, ne spune Raluca.

Elevă de 10

 Toate activităţile extraşcolare ale Ralucăi nu au împiedicat-o să obţină rezultate bune şi la şcoală. La finalul şcolii gimnaziale  a fost şefa de promoţie, iar acum  este unul dintre cei mai buni elevi din clasa a XII-a, la Liceul Teoretic”Mihail Kogălniceanu”Vaslui, profil matematică-informatică.  Rezultatele ei şcolare fac să apară şi dispute… Pentru că Raluca ştie clar ce vrea să facă cu viaţă ei. “Îmi doresc să urmez cursurile Facultăţii de litere, secţia Etnologie şi Folclor, din cadrul Universităţii din Bucureşti. Sunt îndrăgostită de tot ce este autentic românesc:  tradiţii, port, cântec. Unii profesori îmi spun că ar trebui să mă orientez către o altă facultate, “de viitor”, pentru că aş reuşi oriunde. Ştiu că este aşa, şi ,fără falsă modestie, simt că am capacitatea să fac orice mi-aş propune. Doar că nu mă regăsesc în niciun alt domeniu.Iar dacă în viaţă nu faci lucrurile cu pasiune, nu ai nici satisfacţii personale şi nici rezultate profesionale. Nu m-am gândit niciodată să plec din ţară. Dacă am pleca cu toţii, aici cine ar rămâne şi cine ar schimbă lucrurile? Cine ar face că ţară asta să fie aşa cum vrem noi să fie?  Sunt sigură că, dacă îţi alegi un drum pe care să poţi merge cu pasiune, vei reuşi să ai şi satisfacţii pe măsură”, ne mai spune Raluca, o tânăra din nouă generaţie, care nu a împlinit încă 19 ani, dar pentru care cuvântul “român” reprezintă mai mult decât o rubrica trecută în buletin.

(Mihai Rodan)