O carte pe zi: ”Lumea Sofiei”, de Jostein Gaarder

”Sofie se opri în fața oglinzii și se privi în ochi. (…). Nu fusese niciodată cu adevărat mulțumită de propriul aspect. Auzea adesea spunându-se că avea ochi migdalați, frumoși, dar asta o spuneau ceilalți numai pentru că nasul îi era cam prea mic și gura cam prea mare. Urechile îi erau, pe lângă asta, așezate mult prea aproape de ochi. Cel mai rău era părul ei lins, care nu se lăsa deloc așezat cum trebuie. (…) Nu era oare puțin cam nostim că nici nu știa cine era ea cu adevărat? Și nu era oare o înfruntare din partea ei să se supere că nu putea decide propria înfățișare? Prietenele și le-ar fi putut alege, dar pe ea însăși nu ea se alesese. Nici nu hotărâse ea însăși măcar să fie o ființă omenească.”

”Sofie alergă spre poarta grădinii și ridică clapa cutiei de scrisori. Tresări când descoperi acolo un plic cu totul identic cu cel pe care-l avea în mână. Și pe plicul acesta era scris numele ei. Îl deschise și scoase un bilețel alb care arăta la fel cu celălalt. De unde vine lumea? scria acolo. N-am nicio idee, se gândi Sofie. Așa ceva nu știe nimeni! Și totuși – Sofie găsea că această întrebare era îndreptățită. Pentru prima dată în viața ei se gândea că era aproape cu neputință să trăiești într-o lume fără a te întreba cel puțin de unde pornea această lume. (…) Cine o smulsese pe Sofie din viața ei de toate zilele și o confruntase deodată cu marile ghicitori ale Universului? (…) Sofie pornise de la gândul că cel care scrisese acele scrisori anonime avea să-i mai dea de știre singur. Hotărî ca pentru moment să nu pomenească nimănui despre aceste scrisori. La școală îi venea greu să se concentreze la ce spunea profesorul. Sofie constată deodată că el vorbea doar despre niște lucruri fără importanță. De ce nu le spunea mai bine ce anume este o ființă omenească – sau ce este lumea și cum s-a putut naște ea?”

Cartea aceasta pare să spună: „Uite, aceasta e lumea! Trebuie doar să o privești.”

„Cine eşti tu?”, „De unde vine lumea?” sunt întrebările pe care Sofie le găseşte în cutia de scrisori şi la care va căuta răspunsuri de-a lungul cursurilor de filosofie oferite de enigmaticul profesor Albert.

Într-o succesiune de oglinzi creatoare de iluzii nesfârşite, Sofia, protagonista celui mai cunoscut roman al norvegianului Jostein Gaarder, îi este povestită, treptat, întreaga filosofie a culturii occientale. Dacă filosofia sau literatura însăşi este pretextul acestei cărţi cititorul va afla pe cont propriu. El va face cunoștință, încă de la început, cu amestecul dintre fantezie şi marile întrebări ale omenirii. Pentru că nu găsise în biblioteci sau librării nicio carte în care tinerilor să li se ofere o formă accesibilă a marilor idei, scriitorul norvegian pune în scenă o poveste şi imaginează un personaj inventiv şi curios.

•        Rubrică realizată cu sprijinul Bibliotecii Județene Nicolae Milescu Spătarul Vaslui.

Cartea poate fi găsită la Secția de împrumut la domiciliu pentru adulți a Bibliotecii Județene