E vremea…

E vremea poveștilor nemuritoare
Când ceasul bate timpul înapoi.
Se face primăvară cu o floare
Și doar februarie, iubito, stă-ntre noi.

E vremea poveștilor străine
Cum și eu, acum îți sunt străin
Primăvara peste câmpuri vine
Să mă-mbeți iubito, cu un suspin.

Este vremea basmelor firești
Ce ne adoarme sufletul în iarnă
Ai să-mi spui că-n toate tu îmi ești
Primăvara mea, ca o icoană..

Este timpul să renaștem iar
Amândoi ca ghioceii în brazdă.
Eu să cad la sânul tău, bizar
Ca o lacrimă născută din zăpadă.

(Teodor Morar)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.