E vremea…
E vremea poveștilor nemuritoare
Când ceasul bate timpul înapoi.
Se face primăvară cu o floare
Și doar februarie, iubito, stă-ntre noi.
E vremea poveștilor străine
Cum și eu, acum îți sunt străin
Primăvara peste câmpuri vine
Să mă-mbeți iubito, cu un suspin.
Este vremea basmelor firești
Ce ne adoarme sufletul în iarnă
Ai să-mi spui că-n toate tu îmi ești
Primăvara mea, ca o icoană..
Este timpul să renaștem iar
Amândoi ca ghioceii în brazdă.
Eu să cad la sânul tău, bizar
Ca o lacrimă născută din zăpadă.
(Teodor Morar)