Duhul nopților geroase
Se lasă gerul încă de cu seară,
Țipenie de om nu vezi pe drum,
Nici îngerii din ceruri nu mai zboară,
Ce liber pot veni la tine-acum!
Ce neștiut aș vrea să mă primești
În casa ta, precum am fost primit
În sufletul tău cald, îți amintești,
Fără să dăm ceva de bănuit.
Fără să las în urmă să se vadă
C-am fost la tine, mă voi duce-apoi
Ținându-mă în brațe, pe zăpadă
Să nu las urme c-am fost amândoi.
(Marius Robu)
