Alina Tanasã , debut literar de Ziua Internaţionalã a Poeziei

Astãzi, Biblioteca Judeţeanã „Nicolae Milescu Spãtarul” marcheazã Ziua Internaţionalã a Poeziei, prin lansarea volumului de debut „Pe cãrãri de suflet”, semnat de Alina Tanasã.

Manifestarea va debuta cu o prezentare a poeziei de dragoste a lumii, făcută de profesorul barlãdean Gruia Novac. Petruş Andrei şi Alina Tânasã vor susţine recitaluri de poezie, iar prof. Galina Parfeni (pian) şi Romicã Brunchi (chitarã), vor îmbogăţi armoniea versului cu cea a muzicii. Momentul marcheazã şi debutul literar al Alinei Tanasã, autoarea volumului „Pe cãrãri de suflet”, tipãrit la Editura PIM Iaşi.

„Volumul de debut al poetei Alina Tanasă, abia apărut, are o binevoitoare ,,Prefață” semnată de poetul consacrat Mihai Apostu, membru USR. La școala vieții, Alina a fost o elevă silitoare, învățând ce este iubirea, durerea, vina, păcatul, iertarea, dezamăgirea, suferința, speranța ș.a.
În aceste timpuri, când asistăm, cu îndreptățită mânie, la degradarea ființei umane în societatea românească, la asaltul minorităților (teritoriale, religioase, sexuale), la tupeul nemaivăzut de a-și clama discriminările și drepturile lor împotriva firii, în atari condiții, Alina Tanasă are curajul de a elogia iubirea dintre bărbat și femeie, lăsată de Dumnezeu pe pământ pentru procreație și pentru a se reîntoarce în ,,Paradisul pierdut”.

Toposul poetic este divers:Anotimpurile omului și ale anului: Primăvara fără părinți, Sfârșit de vară, Toamna din suflet, Toamna în doi, Toamna…Atitudinea poetei față de timp – Și timpul nu trece;
Momentele zilei și cele ale stării de grație: Bună dimineața, femeie!, Noapte albă;
Poezia socială: Aleșilor, Bătrânilor, Condamnații; Destinul poeziei și al poetului într-o societate aflată permanent în declin, fără repere morale: Vânătorul de curcubeu, Versului meu, Ziua seducției;
Femeia, izvorul vieții, al iubirii și al poeziei, femeia ,,axis mundi”: Ce ai tu, femeie?, Femeie, Femeie – păcat, Zâmbești.

Poezia Alinei Tanasă este una a sentimentelor. Creația care deschide volumul este o invocație către muză: ,,Ai fost și vei rămâne ispititoare muză/ Care mă iubește, care mă acuză”. Poezia e ,,foc”, ,,cenușă”, ,,curcubeu al nopții”, ,,nor pe cerul zilei”, ,,roua cea vie” care scoate la iveală ,,comori ascunse ca-n adâncul mării”.
Dintre ,,Anotimpurile femeii” cel preferat este anotimpul iubirii cu toate meandrele ei: Iubire interzisă, Iubire tainică, Iubire târzie, Iubire, tristule bufon, poeta constatând uneori Carențe de iubire dar învățând mereu câte ceva Din gramatica iubirii; fiind Molipsită de iubire, mântuindu-se Prin iubire și prin poezie, desigur. Dintre toate ale vieții trecătoare, nestinsă-n veci este flacăra iubirii: ,,Și până la urmă mai totul e scrum/ Rămâne iubirea din clipa de-acum” (p. 113).
Semnul care anunță sosirea zburătorului ,,cu negre plete” sau ,,cu păr de aur moale” (Eminescu) este primul Fior nocturn: ,,Azi noapte visu-mi  s-a-ntrerupt/ Și-o mângâiere de zefir/ Pe piept domol parc-a trecut/ Cu un miros de trandafir”. Privind cu inima, poeta încearcă Prin iubire să dobândească nemurirea. Anamneza iubirii consemnează primele simptome ale ,,virusului” pe care l-a căpătat: ,,Azi m-am trezit în ochi c-o licărire/ Și-n suflet cu lumină caldă,/ M-am molipsit de dulcea ta iubire/ În care inima-mi se scaldă”. Există remediu și o șansă de vindecare: ,,Nu știu de mâine cerul îmi va da/ O nouă zi cu gust de fericire,/ Așază-ți tâmpla lângă tâmpla mea/ Și s-alergăm desculți prin nemurire”.
Spațiul nu ne permite să înfățișăm toată gama iubirii, destul să amintim că tăcerile îndrăgostiților sunt mai grăitoare decât o mie de cuvinte: ,,Suntem uniți de-același gând fierbinte/ Că ne iubim… și ne iubim nespus/ Nemaifăcând risipă de cuvinte/ Tot ce simțim ne este acum de-ajuns” (Toamnă în doi).
Poeta ne invită Să ne spunem tăceri, fiindcă ,,Tăcerea este arta pe care omul o învață din suferință” (Seneca): ,,Nu-mi spune nimic astă-noapte/ Îmbracă-mă cu mângâieri/ Și-nvelește-mi trupul cu șoapte/ Până-n zori să ne spunem tăceri”.
Cei înzestrați cu har, care se străduiesc să transforme frumosul uman în frumos artistic devin nemuritori Și timpul nu trece pentru ei. Alina Tanasă revitalizează slavul ,,a jindui” (a dori, a râvni, a pofti, a regreta): ,,Jinduind curcubeul”, ,,jinduind lumina”; ea scrie cu sufletul pentru suflet: Suflet de mamă, Suflete, Sufletul, Toamna din suflet”, Suflet pereche”. Poetă a dorului (Dor de dor), Alina nu se putea să omită tocmai dorul cel mai sfâșietor, acela al mamei care își așteaptă copii plecați ,,să-și facă un rost în lume”. Modelele sale ilustre sunt: Eminescu, Esenin, Labiș, Veronica Micle, Magda Isanos. Bucuria mamei de a-și revedea copiii care îi aduc nepoți vindecă dorul așteptării

,,Astăzi mi-am propus să vă seduc”, declară poeta Alina Tanasă. Pe mine, unul dintre cititorii ei, m-a sedus. Pe cărări de suflet, unele mai anevoioase, mai abrupte, iar altele mai drepte, poeta Alina Tanasă urcă încet-încet spre Parnas. Ce-i putem dori, decât să lase în urmă cărările și să-și găsească drumul: ,,Semne bune anul are” – Petruș Andrei