Printează acest articol Printează acest articol

A murit părintele arhimandrit Mina Dobzeu

Astăzu, Episcopia Hușilor a anunțat trecerea la cele veșnice a venerabilului părinte arhimandrit Mina Dobzeu, statornicul mărturisitor al credinței în perioada comunistă și cel care l-a botezat pe monahul Nicolae Steinhardt.

Mina Dobzeu, s-a stins din viață la ora 14.55, în chilia sa din cadrul mănăstirii „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” – Catedrala Episcopală din Huși.  Avea 96 de ani.

 Mina Dobzeu s–a născut la data de 5 noiembrie 1921, în satul Grozeşti, judeţul Lapuşna (Basarabia). La 13 ani intră ca frate de mănăstire la Mănăstirea Hâncu, unde a vieţuit până în anul 1938. Fiind trimis la Mănăstirea Căldăruşani, vreme de doi ani, face ucenicie în a deprinde meşteşugul sculpturii bisericeşti. În anul 1940 revine la casa părintească pe care o găseşte pustiită de ocupaţia sovietică. A luptat pe front la Timişoara şi în Ungaria. După război urmează cursurile Şcolii de cântăreţi bisericeşti cu durata de patru ani, la Constanţa. În 1948 este tuns în monahism la Schitul Brădiceşti, în Episcopia Huşilor, şi fiind hirotonit ierodiacon în acelaşi an. Primeşte Taina Preoţiei în 1955.

Datorită scopului misionar- pastoral, slujeşte la Mănăstirea Nicula şi Parohia Jimbor. Perioada care a urmat, 1960-1967, este marcată profund de prezenţa şi activitatea cu totul remarcabilă a preotului paroh Mina Dobzeu, ajuns astăzi la rangul de arhimandrit. În timpul şederii lui la Jimbor, s-au plantat în jurul bisericii mai mulţi nuci şi meri pentru a opri astfel alunecarea de teren. La Fânaţe a ajutat la construirea casei pentru Ilişca Mândrean, apoi la acoperirea casei locuitoarei Iliana Dascăl. Pentru filia Buza-Cătun, a construit o biserică nouă. De la Jimbor s-a retras la mănăstirea din Huşi. În 1969, încetează perioada Bobâlna, după 5 ani de preoţie de o înaltă ţinută morală şi civică, având sprijinul Episcopului Teofil de la Cluj.

Părintele Dobzeu  a luptat de trei ori împotriva regimului comunist, şi de trei ori a fost închis din acest motiv.

Anul în care a fost hirotonit diacon, 1948, a fost şi anul în care s-a răzvrătit pentru prima dată împotriva regimului.

„În anul 1948 m-am revoltat împotriva regimului, care a scos religia din şcoală, icoanele din biserici şi mănăstiri. Am răspândit nişte afişe împotriva regimului. Am fost închis şi dus la Galaţi, pentru 11 luni şi apoi 5 ani am stat în arest la domiciliu.”, scria acesta în momoriile sale. 11

A doua oară a fost arestat pentru atitudinea sa contra Decretului 410/1959 privind desfiinţarea mănăstirilor şi reducerea personalului monahal.  A scris în toate centrele ţării împotriva acestui decret și, ca urmare, a fost închis 5 ani la Jilava şi la Gherla. A fost exclus din mănăstire şi exmatriculat din facultatea de teologie ortodoxă (fiind în anul II de studiu) pe care o începuse în urmă cu doi ani la Bucureşti, fiind trimis în detenţie la Jilava.

Aici îl întâlneşte pe Nicolae Steinhardt, închis pentru că refuzase să depună mărturie împotriva filosofului Constantin Noica. Părintele Mina scrie că motivul pentru care a fost condamnat Steinhardt atunci era acela că făcea parte din grupul intelectualilor, pentru clubul şi convingerile lor creştine, în contradicţie cu ideologia materialistă atee. „Era un om respectuos şi cu bune maniere. Deşi nu era creştin, şi nici de naţionalitate română, scriitorul Steinhardt s-a dovedit a fi un om cu demnitate, rămânând alături de colegii lui din Uniunea Scriitorilor, apărând alături de ei o cauză dreaptă”, mărturiseşte părintele. În penitenciar, părintele Mina l-a botezat la 15 martie 1960 pe scriitorul evreu, fapt ce avea să rămână în memoria tuturor şi să-l recomande pe călugărul Mina ca pe un bun părinte ortodox.

Nicolae Steinhardt imortalizează această întâlnire providenţială în paginile Jurnalului Fericirii: „Acest călugăr m-a creştinat la Jilava, înfruntând şi eu, şi el rigorile restricţiilor şi dispoziţiilor care interziceau astfel de manifestări şi convertiri. Cu acest prilej mi-am schimbat şi numele din Aurel în Nicolae”.  În data de 30 martie 1989, înainte să apuce să vadă sfârşitul comunismului, a murit în spitalul din Baia Mare. Cel care îl botezase, colegul său de celulă, părintele Mina Dobzeu, i-a fost alături în ultimele zile.

Mina Dobzeu a ieşit din închisoare în 1964, iar cinci mai târziu a început să slujească la Mănăstirea „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Huşi – Catedrala Episcopală. În 1971 reuşeşte să încheie studiile de licenţă în Teologie (întrerupte de condamnarea din 1959). Între anii 1978-1988 a fost stareţul mănăstirii”, ocupându-se de buna administrare şi păstrare a vieţii duhovniceşti din oraşul Huşi.

În anul 1988 intră din nou în detenţie, pentru 8 luni, fiind acuzat de „uneltire împotriva siguranţei statului”, în urma celor şapte scrisori adresate direct dictatorului Nicolae Ceauşescu, cu privire la morala poporului român şi la ateismul pe care comunismul voia să-l impună. Între anii 1996-2002 a îndeplinit funcţia de consilier cultural-misionar al Episcopiei Huşilor, sub păstorirea vrednicului de pomenire Preasfinţitul Ioachim Mareş. De-a lungul anilor a scris 12 cărţi.

Cu ocazia sărbătorii Sfintei Parascheva şi a anului omagial 2017, închinat mărturisitorilor credinţei ortodoxe în vremea comunismului, Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, i-a oferit arhimandritului Mina Dobzeu, distincţia «Crucea Moldavă» pentru tot ceea ce părintele a făcut, şi prin fapte şi prin rugăciune, în vremurile grele de atunci, dar şi în vremurile pline de dificultate ale zilelor noastre.

Episcopia Hușilor a anunțat că, în scurt timp, va anunța programul de slujbă și rânduiala înmormântării.

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.